Autoritățile din Belgia au decis vineri să introducă o carantină obligatorie de 21 de zile pentru persoanele diagnosticate cu variola maimuței. Este prima țară care impune o astfel de măsură, după ce a raportat patru cazuri cu boala în ultima săptămână.

Grupul de Evaluare a Riscurilor (RAG) din Belgia și autoritățile sanitare au declarat că cei infectați vor trebui să se izoleze timp de 21 de zile.

Oficialii recomandă ca oricine persoană care are simptome ar trebui să ceară sfatul medicului.

În Belgia a existat un focar legat de un festival gay, numit Darklands, unde trei participanți au fost testați pozitiv.

Organizatorii au declarat: „Există motive să presupunem că virusul a fost adus de vizitatori din străinătate, la festival, după cazuri recente în alte țări”.

Specialiștii au transmis informații de avertizare din partea guvernului, spunând că cei infectați ar trebui să se autoizoleze timp de trei săptămâni și să evite orice contact sexual fizic.

În ultima săptămână, au crescut îngrijorările cu privire la răspândirea variolei maimuțelor, o boală virală care este de obicei rară și întâlnită în principal la cei care au călătorit recent în Africa.

Variola maimuțelor a fost descoperită recent în zece țări din afara Africii Centrale și de Vest, inclusiv în Marea Britanie, unde au fost confirmate 20 de cazuri.

Dr Susan Hopkins, consilier medical șef al UKHSA, a declarat că cifrele actualizate pentru weekend vor fi publicate luni, deoarece a avertizat despre existența mai multor cazuri „în fiecare zi”.

Variola maimuțelor are o perioadă de incubație de cinci până la 21 de zile, așa că oamenii au fost avertizați să fie vigilenți timp de trei săptămâni după ce au fost expuși.

Dr. Hopkins a spus: „Transmiterea comunitară este în mare măsură centrată în zonele urbane și o vedem predominant la indivizii care se autoidentifică ca fiind gay sau bisexuali sau alți bărbați care fac sex cu bărbați”.

Întrebată de ce se găsește în acea categorie demografică, ea a spus: „Aceasta se datorează contactelor strânse frecvente pe care le pot avea.

„Recomandăm oricărei persoane care își schimbă în mod regulat partenerii sexuali sau care au contact strâns cu persoane pe care nu le cunosc, să se prezinte la medic dacă dezvoltă o erupție cutanată.”

Organizația Mondială a Sănătății spune că oamenii pot lua boala în urma contactului apropiat cu leziunile cutanate ale persoanelor infectate, prin inhalarea picăturilor respiratorii sau prin atingerea unui obiect contaminat (cum ar fi un prosop sau lenjerie de pat).

Ei afirmă că transmiterea prin picături de particule respiratorii „necesită, de obicei, un contact prelungit față în față, ceea ce îi expune pe lucrătorii din domeniul sănătății, membrii gospodăriei și alți contacți apropiați cu cazurile active”. (Cristina T.).

Toţi cei care lucrează în Ministerul Afacerilor Interne au simţit cel puţin o dată, pe pielea lor, că oricât de evident ar părea un drept recunoscut prin lege, e foarte posibil ca acesta să nu fie atât de clar pentru cei care decid la nivelul unităţilor centrale din MAI (DGF, DGMRU, DGJ ) și care emit directive pentru toate unităţile subordonate, dezvaluie sindicatul Europol.

Nu de puţine ori ne-a fost dat să aflăm că pe lângă legislaţia cunoscută, aflată la vedere și publicată în Monitorul Oficial, mai există acte normative nepublicate, deşi acestea nu conţin informaţii clasificate și nici alte aspecte care să justifice „secretizarea” lor.

În baza unei legislaţii care a permis emiterea unor astfel de acte normative nepublice până la un anumit moment, reprezentanţii Ministerul Afacerilor Interne le-au ţinut ascunse şi au abuzat de acestea de fiecare dată, pentru a priva poliţiştii de anumite drepturi recunoscute prin lege.

Un astfel de caz se referă la OMAI nr. 136/2004 pentru aprobarea “Normelor metodologice privind drepturile de transport, acordarea indemnizației de delegare, indemnizației de detașare și decontarea cheltuielilor de cazare polițiștilor, elevilor și studenților din instituțiile de învățământ pentru formarea polițiștilor”, cu modificările și completările ulterioare.

Deşi acest ordin este în mod evident perimat şi nu mai este aplicabil legislaţiei actuale (a fost abrogat doar parţial, dar este clar în neconcordanţă cu ultimele modificări legislative), fiind şi înlocuit cu OMAI nr. 51/2014 în ceea ce priveşte drepturile de transport, el este invocat de fiecare dată când un poliţist îşi schimbă domiciliul avut la momentul numirii în prima funcţie sau mutării în interes de serviciu, poliţiştii fiind privaţi de decontarea cheltuielilor de transport de la domiciliu la locul de muncă.

Aşadar, în interpretarea eronată şi aberantă a art. 19 lit.a, ultimul paragraf din OMAI nr. 136/2004 „nu beneficiază de aceste drepturi poliţiştii care sunt mutaţi la cerere sau care, din motive persoanele, îşi stabilesc domiciliul în altă localitate decât cea prevăzută în ordinul de mutare” un poliţist nu are voie să îşi schimbe domiciliul în tot cursul carierei, deoarece va pierde dreptul la decontarea cheltuielilor de transport.

Într-o situaţie similară s-a aflat şi un membru al organizației noastre din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție Vâlcea care ne-a solicitat sprijinul, considerând pe bună dreptate că a fost privat de acest drept prin invocarea OMAI nr. 136/2004, act normativ ce nu este nici măcar amintit nominal poliţiştilor care solicită decontarea cheltuielilor de transport, mai precizeaza sursa citata. (Cerasela N.).

Astfel, prin Decizia Curţii de Apel Craiova a fost cofirmată soluţia pronunţată pe fond de Tribunalul Dolj, motivarea instanţei desfiinţând efectiv Ordinul MAI nr.136/2004, iar IPJ Vâlcea a fost obligată să îi deconteze membrului nostru de sindicat cheltuielile de transport de la noul domiciliu la locul de muncă. Având în vedere această decizie a instanței, vom solicita abrogarea în totalitate a acestui ordin de ministru vechi de aproape 20 de ani care nu face decât să limiteze drepturile polițiștilor.