Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Primăria Grădinari a încheiat pe primul loc prima ediție a Instituțional Cup, competiție de fotbal care a adus împreună echipe reprezentând instituții și organizații importante din România.

Instituțional Cup s-a desfășurat săptămânal, în fiecare miercuri seară, pe terenul sintetic din cadrul Barcelona Academy – Complexul Sportiv Arcul de Triumf, și a avut ca obiectiv nu doar competiția sportivă, ci și promovarea mișcării, fair-play-ului, respectului și colaborării între participanți.

La competiție au luat parte echipe reprezentând Jandarmeria Română, Poliția Rutieră, Primăria Grădinari, Ministerul Energiei, Poșta Română, Agenția Națională pentru Sport, MDLPA, Loteria Română, avocații, Electrocentrale București, Școala, precum și echipa All Stars, dedicată invitaților și susținătorilor proiectului.

Primăria Grădinari, pe primul loc

La finalul primei ediții, Primăria Grădinari a ocupat locul I, confirmând prin rezultate evoluția bună și constanța arătate pe parcursul competiției.

Podiumul primei ediții a fost completat de Baroul București 3, clasat pe locul al doilea, și Poșta Română, ocupanta locului al treilea.

🥇 Locul I – Primăria Grădinari
🥈 Locul II – Baroul București 3
🥉 Locul III – Poșta Română

Pentru reprezentanții Primăriei Grădinari, participarea la Instituțional Cup a însemnat mai mult decât lupta pentru primul loc. Prezența într-o competiție care reunește instituții din domenii foarte diferite oferă un cadru informal în care sportul devine un mijloc de socializare, colaborare și consolidare a relațiilor dintre participanți.

Victoria obținută la prima ediție reprezintă, în același timp, o performanță frumoasă pentru echipa care a reprezentat comunitatea din Grădinari.

Mai mult decât o competiție de fotbal

Organizatorii au pus încă de la început accentul pe caracterul deschis al proiectului și pe valori precum respectul, fair-play-ul, spiritul de echipă și prietenia.

În acest spirit, premierea nu a urmărit exclusiv rezultatele de pe teren, ci și constanța și implicarea echipelor. Poșta Română, de exemplu, a fost remarcată pentru prezența constantă și susținerea proiectului încă de la început.

Instituțional Cup își propune astfel să construiască în jurul sportului o comunitate în care reprezentanții diferitelor instituții se pot întâlni într-un context relaxat, în afara activității profesionale obișnuite.

După încheierea primei ediții, proiectul merge mai departe. Organizatorii pregătesc Sezonul II al Instituțional Cup, cu obiectivul de a dezvolta competiția și de a aduce împreună și mai multe echipe.

Pentru Primăria Grădinari, noul sezon va începe din postura de câștigătoare a ediției inaugurale, după un prim sezon încheiat cu trofeul Instituțional Cup.

Duminica aceea a început cu ploaie și a continuat cu ploaie. Pe la zece dimineața, copiii epuizaseră deja jucăriile, desenele și răbdarea noastră. Ne uitam amândoi pe geam, cu o ceașcă în mână, și ne gândeam că ziua se anunță lungă. Nu era prima dată și, sincer, nu a fost nici ultima. Cu timpul, am învățat că o zi de ploaie cu copii mici nu trebuie învinsă, ci mai degrabă înțeleasă. Dacă o abordezi fără grabă, poate deveni una dintre zilele pe care și le amintesc ei cu drag, iar tu, cu surprinzător de puțină oboseală.

Prima oră: lăsăm plictiseala să lucreze

Primul nostru instinct este să umplem imediat golul. Pornim un desen animat, scoatem tableta, propunem un joc nou. Am constatat, însă, că o jumătate de oră de plictiseală, lăsată să curgă, scoate din copii idei pe care noi nu le-am fi avut. Cutia de carton de pe hol devine tunel, pernele de pe canapea devin munte, iar o șosetă răsucită devine mingea unui meci care durează mult.

Nu spun că trebuie să dispărem. Rămânem în preajmă, cu cartea noastră sau cu telefonul pus deoparte, gata să răspundem dacă ne strigă. Dar nu conducem noi jocul. Un copil care a inventat singur regula e mai atent la ea decât unul căruia i s-a explicat.

E o observație mică, dar valoroasă: ploaia schimbă ritmul casei. Dacă nu ne grăbim să-l grăbim și noi, ritmul cel nou devine, în scurt timp, plăcut. Pauzele dintre jocuri nu mai par goluri, ci respirații.

Ne amintim cu amuzament de o după-amiază în care cel mic a decis că bucătăria e un teatru. A pus un scaun în mijloc, a urcat pe el cu o lingură de lemn drept microfon și ne-a anunțat, foarte serios, că urmează concertul. Am aplaudat, am cerut bis și am uitat complet de ceas. Nimic din ce planificasem noi pentru acea zi nu a ieșit atât de bine.

Iar pentru noi, adulții, e un exercițiu aparte. Să stăm într-o cameră cu două făpturi mici și să nu simțim nevoia să facem nimic util, doar să fim acolo, este mai greu decât pare.

Sport fără echipament, cu ce se găsește prin casă

După ce plictiseala și-a spus cuvântul, urmează de obicei energia. Copiii mici au o cantitate de energie care nu respectă condițiile meteo. Dacă afară nu se poate, aducem ieșirea înăuntru. Un traseu cu obstacole din perne, un hop de sărit făcut dintr-o carte groasă, o cursă pe jos cu mersul de urs, de crab sau de pisică sunt jocuri care nu cer nici bani, nici pregătire.

Iubim în special un joc simplu: fiecare dintre noi inventează o mișcare, iar ceilalți o repetă. Cel mai mic va propune lucruri neașteptate, de la sărituri într-un picior până la mers pe vine cu mâinile în aer. Râdem mult, iar mișcarea vine pe nesimțite. Cine vrea să pună ploaia în legătură cu ce se întâmplă în sportul adevărat, cu meciuri și competiții, poate citi și știri și sfaturi despre sport, apoi să le povestească celor mici, pe înțelesul lor, ce a mai făcut campionul preferat.

Alt joc care ne-a salvat mai multe după-amiezi este o mică vânătoare de comori. Ascundem prin casă cinci obiecte moi, iar ei le caută pe rând, cu indicii de tipul cald, rece, foarte cald. Cei mici aleargă, se ghemuiesc, caută sub pături, se urcă pe canapea. Fără să-și dea seama, parcurg un circuit întreg de mișcare, și toate acestea cu un zâmbet pe față.

Un singur lucru merită ținut în minte: spațiul. Mutăm măsuța, ridicăm obiectele fragile și punem un covor sub picioare. Cinci minute de aranjat economisesc o oră de grijă. Iar dacă locuința e mică, jocul se mută pe loc: aplauze, genuflexiuni vesele, un dans pe melodia lor preferată.

Nu urmărim performanța, ci plăcerea. Nu numărăm repetările și nu comparăm. Dacă fiul nostru vrea să facă de zece ori același hop, îl lăsăm. Pentru copilul de patru ani, repetiția e o formă de bucurie.

Mișcarea care se potrivește celor mici

Un lucru pe care l-am aflat din experiență, nu din cărți: copiii mici nu fac sport, ei se mișcă. Diferența contează. Nu au nevoie de reguli stricte, de program sau de rezultate. Au nevoie de siguranță, de spațiu și de un adult care să nu se uite nerăbdător la ceas.

Fiecare copil are felul lui. Unii se aruncă imediat în joc, alții își iau timp să observe, să se obișnuiască. Cei din a doua categorie nu sunt mai puțin activi, doar mai prudenți. Încurajarea blândă ajută, presiunea nu. Dacă nu vrea să sară, nu insistăm; poate vrea să arunce o minge moale într-un coș de rufe, sau doar să urmărească cum o face fratele lui.

Merită să urmărim și oboseala. Un copil care devine brusc irascibil sau care începe să se lovească nu mai are nevoie de joc, ci de odihnă. Atunci mutăm accentul pe o activitate liniștită: un puzzle, un șir de cuburi, o poveste. Pentru orice îndoială legată de ce mișcări sunt potrivite vârstei lor, medicul de familie sau pediatrul rămâne cel mai bun interlocutor.

Vârsta contează, evident. Cel de doi ani abia învață să urce și să coboare, cel de cinci vrea să sară de pe tot ce găsește. De aceea, jocurile le adaptăm pe loc: dacă fratele mai mare propune ceva prea avântat, îl rugăm să aleagă o variantă la care poate participa și cel mic. Se creează astfel o mică regulă a casei, despre grijă și despre a-l lua în seamă pe cel mai mic dintre noi.

Iar noi, părinții, nu trebuie să fim campioni la nimic. Un adult care se joacă sincer, chiar și neîndemânatic, este mult mai convingător decât unul care demonstrează perfecțiunea.

După joc, o pauză care nu e ecran

După aproape o oră de zbenguială, vine momentul pe care îl așteptăm cu toții, deși nu ne-o spunem: cel de liniște. Copiii cer apă, ne cer să-i luăm în brațe, se lipesc de canapea. Aici se joacă, de fapt, cel mai important moment al zilei de ploaie, pentru că de felul în care organizăm pauza depinde dacă urmează o seară calmă sau una agitată.

Noi preferăm să aprindem o lampă mică, să punem la îndemână o gustare simplă și să citim cu voce tare. Uneori cartea e prea lungă pentru ei, alteori prea scurtă, dar nu contează. Contează vocea, ritmul și faptul că toți suntem în aceeași cameră. Dacă rămânem fără idei, ne ajută să răsfoim și secțiunea Lifestyle de pe gazetasportului.ro, de unde mai luăm câte o idee de relaxare sau de mic ritual pentru familie.

Mai facem ceva, dacă avem chef: gătim ceva împreună. Nu o cină elaborată, ci niște clătite sau o salată în care fiecare pune ce vrea. Cei mici toarnă, amestecă, miros, gustă. E tot mișcare, tot joc, dar într-o formă care se termină cu ceva bun pe masă, iar după aceea toată lumea e mai relaxată.

Ecranul rămâne o variantă, dar îl păstrăm pentru situațiile în care chiar nu mai putem. Am observat că, după o jumătate de oră de desene animate, copiii ies mai agitați decât au intrat. După o poveste citită, ies mai liniștiți. E, desigur, doar o observație de acasă, nu o regulă universală.

O pauză bună are și un mic ritual de încheiere: strângem împreună jucăriile, fiecare duce câte ceva la locul lui. Devine un joc în sine, cu cronometru și aplauze, iar camera redevine primitoare pentru seară.

Ce rămâne după o zi de ploaie

Când s-a făcut seară și ploaia s-a oprit, ne-am dat seama că ziua a trecut fără să ne luptăm cu ea. Nu am făcut nimic spectaculos. Nu am mers nicăieri, nu am cumpărat nimic și nu am postat nicio fotografie. Și totuși, copiii ne-au spus la culcare că a fost ziua cea mai frumoasă din săptămână.

Cred că secretul este simplu. Copiii nu cer lucruri mari, ci atenție neîmpărțită. O zi în care adulții nu fug după altceva și nu se uită mereu la telefon este, pentru ei, o sărbătoare. Ploaia ne-a oferit pretextul, dar am fi putut să-l găsim și fără ea, dacă am fi avut răbdarea.

Poate că asta e și lecția pentru noi, cei care am crescut cu ideea că timpul bun înseamnă timp productiv. Cu copiii mici, timpul bun este adesea timpul în care nu se întâmplă nimic notabil, dar toți sunt prezenți. E o schimbare de perspectivă greu de făcut, dar odată făcută, nu mai vrei să te întorci.

De aceea, nu mai privim zilele de ploaie ca pe o pedeapsă. Le privim ca pe invitații: la încetinire, la joacă, la apropiere. Nu le reușim mereu, bineînțeles. Sunt și duminici în care ne enervăm, ne certăm pe un picior de masă sau pe o jucărie dispărută. Dar, pe ansamblu, ne amintim mai multe duminici bune decât proaste.

Data viitoare când vezi nori adunându-se, nu căuta imediat o activitate de la distanță. Scoate câteva perne, mută măsuța și întreabă-i ce joc vor să inventeze azi. Poate nu va fi cel mai ordonat joc din lume, dar va fi al vostru, iar asta ține mult mai mult decât orice program bine pus la punct.