Connect with us

Eveniment

Întâi au stabilit cine ia concursul și după aceea au făcut concursul/Camus spunea bine că prostia are talentul de a fi insistentă – Ziarul Incisiv de Prahova

Publicat

pe

Chiar așa. Ce au în comun un star din filme pentru adulți, Nicu Marcu de la ASF, Borat sau Stifler din Plăcintă Americană? Găsiti raspunsul in al cincilea episod al investigatiei pe care tocmai l-am publicat. Iar dacă după o investigație reală, Ministerul Educației ajunge la concluzia că titlul de profesor universitar obținut de Nicu Marcu la ,,universitatea” JUNK Financiar Bancară, prin articole publicate la revista JUNK Metalurgia, nu reprezintă suficiente motive pentru a face o evaluarea reală dacă Nicu Marcu a respectat în mod real criteriile pentru a deveni profesor universitar, dezvaluie analistul economic Radu Teodor Soviani.

În toată lumea civilizată, cariera academică este despre reputație ireproșabilă, despre cât de mult publici (în reviste științifice relevante și nu în escrocherii) și despre cât de mult contribui în mod real la cercetarea științifică. Judecând după acest criteriu și după cariera academică a lui Nicu Marcu, rezultă că în România nu este așa. Cazurile Nicu Și Tanța.

Ei sunt  produsele didactice care și-au obținut în 2011 titlurile de profesor universitari de la o pseudo-universitate, JUNK, intitulată pompos ,,Universitatea Financiar-Bancară”. Nicu a obținut titlul și în baza a 11 articole publicate într-un singur an într-o revistă JUNK, iar Tanța pe baza a nici nu mai contează a ce din moment ce este deja condamnată în primă instanță la 2 ani și 5 luni de închisoare (cu suspendare) și 120 de zile de muncă neremunerată al Administrația Domeniului Public sector 2, pentru fraude în legătură cu universitatea JUNK unde a fost și rector.

Dacă despre Nicu Marcu se conturează deja (din primele 4 episoade ale investigației mele și din ceea ce urmează) că este un fel de Midas al fraudei (Midas tot ceea ce atingea se transforma în aur), la Tanța vorbim deja despre infracțiuni sancționate în primă instanță.

În fapt, șefa lui Nicu Marcu de la universitatea JUNK, rectorul Tanța Dorina Poantă a fost condamnată în primă instanță în urmă cu o lună (februarie 2021) fix pentru infracțiuni de corupție: participație improprie în forma complicității la folosirea sau prezentarea cu rea credință de documente ori declarații false inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultate obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de acesta ori în numele ei. Tanța a devenit profesor universitar în aceeași zi și prin același ordin de ministru ca Nicu Marcu, acum Președinte ASF cu 70.000 de lei pe lună.

Universitatea Financiar-Bancară unde a fost uns Nicu a murit demult. A funcționat cu acreditare mai puțin de 3 ani și a fost închisă chiar după prima evaluare, imediat după ce Marcu își obținuse titlul.

Universitatea a avut o singură ,,Facultate” – Facultatea de Management Financiar. În 2011 (la 2 ani de la înființare), când Nicu Marcu obținea titlul de ,,profesor universitar” aici, a fost publicată și prima ierarhizare a programelor de studii organizate de Universități și ,,Universități”. Marcu de la Universitatea Financiar Bancară avea motive de tristețe. Facultatea unde el era la ,,catedra” de Management financiar era cotată la categoria ,,E”. Unde ,,A” (ASE) era cel mai bun, iar ,,E” cel mai slab.

Era deja un dublu  motiv de tristețe al lui Marcu. La aceeași primă clasificare, Marcu, conferențiar universitar și la Universitatea din Craiova din 2008 (titlu obținut și prin invocarea unui articol furat), înregistra același scor E. JUNK.

La foarte puțin timp după ce Nicu Marcu obține titlul de ,,profesor” la ,,universitatea” cu vârsta de 2 ani, în noiembrie 2011 ,,universitatea”, este nevoită să ceară de la ARACIS (Agenția Română de Asigurare a Calității în Învățământul Superior) evaluarea periodică a programului unde își obținuse Marcu titlul de profesor.

Rezultatul facultății lui Marcu? Jalnic. Neîncredere și retragerea acreditării, după 2 ani de funcționare. Facultatea ,,profesorului” Marcu devenise oficial un paravan  de tocat bani de la studenți (și fonduri europene cum urma să vedem ulterior), pentru că ARACIS a dispus în 31 mai 2012 neacreditarea programului de studii universitare de licență Finanțe și Bănci din cadrul Facultății de Management Financiar.

Afacerea ,,universitatea” la care își obținuseră titlul în 2011 Nicu și Tanța face contestație.  Au la început și un dram de ,,noroc”. ARACIS numește o comisie pentru soluționarea contestației, de doi oameni : Prof. univ. Alexandru Popovici si pe Conf. Univ. Dr. Drăcea Raluca Mihaela, de la Craiova.

Raluca Drăcea scrisese deja 3 articole avându-l drept co-autor pe Nicu Marcu, foarte probabil doar semnate de Marcu (cel care nu știa limba engleză) și nu găsește motive de recuzare de la evaluarea contestației universității unde colegul ei de la Craiova, Nicu, tocmai primise titlul la care tânjea.

În ciuda favorizării de către Mihaela Drăcea (care propune înlocuirea deciziei de neacreditare și calificativ neîncredere cu acreditare și încredere limtată), ARACIS constată că raportul lui Drăcea, colega de la Universitatea Craiova, co-autoarea și prietena lui Marcu nu își bazează propunerea de acceptare a contestației pe ceva credibil, și menține decizia: neacreditare și neîncredere.

Țineți cont că raportul comisiei de soluționare a contestației este făcut de persoane care scriu articole științifice și care întotdeauna trebuie să se bazeze pe argumente solide, bine motivate, și nu pe ficțiune sau pe prietenii.

Ulterior, Universitatea Financiar Bancară este desființată și moare, iar Tanța Dorina Poantă, rectorul făcut profesor universitar simultan cu Marcu în afacerea ,,Universității” cu o singură facultate, este condamnată pentru fraudă cu fonduri europene derulate prin afacere.

Dacă universitatea care l-a făcut ,,profesor” pe Marcu și facultatea de management nu au satisfăcut cerințele normative obligatorii, standardele și indicatorii de performanță și standardele specifice și a fost o ,,universitate JUNK”, se naște o întrebare:

A respectat Nicu Marcu standardele pentru a deveni profesor universitar la Universitatea fantomă? Și dacă da, cu ce operă ,,științifică” și le-a dovedit?

Răspunsul detaliat îl voi oferi imediat ce Ministerul Educației îmi va transmite datele pe care le-am solictat, privind evaluarea lui Nicu Marcu pentru obținerea titlului de profesor universitar la Universitatea Financiar Bancară, punctajul, dovada verificării realității celor invocate de Nicu Marcu.

Până atunci, prezint însă niște indicii.

Am arătat în episodul III cum singurul articol ,,științific” semnat de Marcu ca unic autor este un plagiat ordinar. Am arătat cum articolul II clamat nu există și am indicat în episodul IV că alte trei pretinse articole științifice semnate de Marcu în calitate de co-autor reperzintă indiciile trecerii de la frauda academică spre parfum de frauda financiară (cei 92.000 de lei obținuți de Nicu Marcu, ca bursă, de la Academia Română). Din bani europeni, bani care, în opinia mea după declanșarea și finalizarea investigației de către Academia Română ar trebui returnați.

Acum scriu despre alte 12 articole în limba engleză semnate de Marcu, niciunul în calitate de unic autor.

11 dintre acestea au fost folosite ,,ca articole ISI” pentru pentru a argumenta îndeplinerea criteriilor pentru obținerea de titlului de ,,profesor universitar”. 11 articole scrise într-un singur an.

Revista românească ,,Metalurgia Internațional”. O escrocherie și o fraudă, dar în care în care Nicu Marcu ajungea să facă parte din ,,Advisory Board” după ce într-un singur an, 2009, a publicat 11 (unsprezece) articole ,,științifice”.

11 articole au fost publicate de Nicu Marcu doar în anul 2009 pe care le-a invocat pentru a deveni profesor în anul 2011.

În anul 2009 pe Marcu în care îl cuprinsese o febra științifică incredibilă, surprinzătoare având în vedere că umbla teleleu la 4 locuri de muncă și nu își găsea locul. La ANAF – unde a fost până în aprilie 2009 secretar general, inspector guvernamental la SGG cu atribuții în sfera ministerului Agriculturii (până în ianuarie 2010 când a plecat ca secretar general adjunct la Ministerul Mediului și Pădurilor), Consiliul Național de Integritate (pe tot parcursul anului), Universitatea din Craiova – conferențiar (pe tot parcursul anului), unde făcea naveta.

În timpul ăsta mai facea și un an la ,,Institutul Național de Diplomație” și evalua criteriile de calitate ale revistei Metalurgia , ca membru începând cu  2009 în Board-ul unei ,,reviste indexată ISI Thompson” (cea mai importantă recunoaștere pentru o revistă), așa cum arată extrasul din CV-ul lui Marcu.

Întrebarea legitimă este: cum poate o persoană care se perindează la cel puțin 4 locuri de muncă la stat într-un singur an (2009), să devină co-autor la 11 articole științifice publicate în ,,revista indexată ISI Thompson”.

E greu de contrazis o unanimitate a comunității științifice internaționale că  11 articole ISI Thompson în doar câteva luni este IMPOSIBIL și pentru un o persoană care este DOAR profesor, și în mod evident, imposibil pentru cineva cu mai mult de 4 locuri de muncă în această perioadă.

Prin urmare susțin că doar prin fraudă academică este posbil să publici 11 articole ISI Thompson într-un singur an. O formă de hoție este recunoscută chiar de ministerul educației ca fiind aceea prin care ,,se falsifică factorii de impact a unei reviste prin diverse mijloace de fraudă ce au ca efect creșterea nenaturală a factorilor de impact. De exemplu, cerința de a cita lucrări din aceeași revistă ca o condiție a acceptării lucrărilor trimise la publicare sau constituirea de grupuri de cercetători care se citează reciproc, în bloc, la lucrări care nu au o legătură directă cu lucrarea publicată. Unele dintre aceste reviste au fost scoase din listele ISI Thompson în urma acestor fraude științitifice”. Una dintre revistele scoase din ISI Thompson este Metalurgia, care îl avea în Board pe Nicu Marcu.

Și totuși, faptul că Nicu Marcu publicase în același volum din 2009 al Metalurgiei (vol XIV) 11 articole științifice nu îi face pe cei care îi acordă titlul de ,,profesor universitar” să chestioneze realitatea îndeplinirii standardelor de către Nicu Marcu, la universitatea JUNK.

Însă, 2 profesori sârbi (detalii imediat) au putut vedea clar indiciile de fraudă științifică la Metalurgia International (deși nu era treaba lor dar pur și simplu au fost deranjați de impostura academică). Era însă treaba ministerului educației să verifice articolele clamate de Marcu (și falsificarea factorilor de impact). Profesorii sârbi țintesc Metalurgia și devoalează frauda însă Nicu Marcu, co-autor, mai apucă să publice și să revendice un articol (al 12-lea) ,,ISI-Thompson” în ultimul număr dinainte de excluderea revistei escroace din publicațiile academice. ,,Challanges” Nicule? Sau  ,,challenges”.

A fost chiar ultimul articol înainte ca revista să dispară pe motiv de fraudă

Și totuși, cum au fost posibil și care a fost ,,grupul de cercetători” care l-a ajutat pe Nicu Marcu, necunoscutor al limbii engleze (vă aduceți aminte articolele cu Leetonia, Oland, ,,trimester” sau ,,Central European Bank” care l-au propulsat pe Marcu, prin 11 articole publicate 2009, să devină profesor? Să vedem, cu precizarea că revista fiind desființată și site-ul închis, nu am avut plăcerea să lecturez și calitatea științifică a articolelor – plăcere rezervată doar celor care i-au dat titlul științific de ,,profesor universitar” în baza celor 11 articole ,,ISI” scrise în 2009. Iată partenerii:

  • Marian Siminică, profesor la Craiova, recompensat de Nicu Marcu după ce a devenit în 2020 Președinte la ASF (cu venituri de 70.000 de lei pe lună), cu poziția foarte bine plătită de Director în cadrul Institutului de Studii Financiare al ASF. Siminică apare co-autor în 5 articole, toate publicate în 2009 în Metalurgia, cu Marcu, iar numărul mare de articole semnate și de el în Metalrugia ridică suspiciuni și în privința lui Siminică.
  • Cătălina Sitnikov, profesor la Craiova, cu 3 apariții alături de NIcu Marcu în revista panaramă Metalurgia International;
  • Claudiu Bocean, profesor la Craiova, cu 2 apariții. La fel ca și Oana Gherghinescu, lector la Craiova, cu 2 apariții. La fel și Daniela Giurescu, lector la Craiova.
  • Cu câte o apariție alături de Nicu Marcu apar: Costel Ionașcu (conferențiar la Craiova), Dorel Berceanu (conferențiar la Craiova), Anca Bandoi (conferențiar la Craiova) și Daniel Cîrciumaru (conferențiar la Craiova)

Niciun articol de unic autor al lui Nicu Marcu. Era anul 2009, perioadă în care, la ANAF, fiind secretar general adjunct, Marcu întreba în stânga și în dreapta dacă are cineva un articol de publicat, că se semnează și el, că are unde să îl publice. Avea dreptate. În Metalurgia International (și în altele). Iată opera lui Nicu Marcu consemnată în Metalurgia, toată în același volum XIV, din 2009.

Observați că toate articolele au fost publicate într-o singură ediție a revistei Metalurgia, din 2009 – volumul IV, care, din cauza cererii mari de viitor profesori universitari de la Craiova care scriau articole la comun (niciunul de unic autor) ca să fie punctați și să își ia gradele, a fost nevoită să facă 3 ediții speciale, iar autorii de la Craiova și-au pus în CV, articole ISI Thompson obligatorii pentru obținerea titlului de profesor universitar. Le-a verificat în mod real cineva, în afară de ,,board-ul” editorial al Metalurgia?

În mod normal, într-o revistă reală, un cercetător/profesor adevărat are nevoie de până la 2 ani să publice un articol într-o revistă ISI Thompson: (scrierea unui articol adevărat, original, necopiat, studierea pentru acest articol, cunoașterea temeinică a domeniului – de multe ori un singur domeniu, transmiterea articolului, evaluarea independentă de către alți profesori, transmiterea articolului pentru corectarea observațiilor de către autor, re-evaluarea, punerea pe lista de așteptare și în cele din urmă publicarea),

Nu și la Metalurgia. Cu bani, se rezolva de pe o zi pe alta și orice tâmpenie putea fi publicată. Folosind acest mecanism, Marcu bifează 11 articole ISI Thompson în doar câteva luni, Siminică 5, etc.

Escrocheria revistei Metalurgia International unde Nicu Marcu semnase 11 articole în doar câteva luni, ca să obțină titlul de profesor universitar, a fost devoalată de 3 profesori sârbi. 

Inspirați de alde Nicu Marcu (11 articole publicate fără să cunoască limba engleză, membru al Advisory Board asumat din 2009 – vedeți mai sus captura din propriul CV, deci nu era vorba de un nume pus de Metalurgia fără știrea lui Marcu) și de faptul că mai mulți ,,cercetători” sârbi publicau acolo, cei 3 au reușit să demonstrze că orice mizerie poate fi publicată în ,,revista cotată ISI”.

Cei 3 sunt Dragan Duiric și Boris Delilbasic (de la Universitatea din Belgrad) și Stevica Radisic.

Într-o engleză perfectă și re-iterând o devoalare a unei fraude academice din 1996 (pe care au și anunțat-o în articol) ei au trimis spre publicare la Metalurgia un articol fără absolut niciun sens (de la titlu, descriere, conținut, bibliografie). Au oferit de la bun început Metalurgiei toate indiciile că li se face o farsă. Spre exemplu, și-au trimis poze spre publicare astfel: unul dintre autori și-a desenat pe calculator o mustață falsă, iar un altul și-a pus o perucă de petrecere:

Într-un articol din Der Spiegel, Duric spune că a pornit demersul cu articolul farsă pentru că auzise de la colegi despre ,,oportunități nemaiîntâlnite” pentru cercetători științifici, legate de o revistă care ar accepta chiar orice articol trimis de autori.

Duric amintește în interviu și despre ,,modelul de business” ale escrocheriei Metalurgia International: ,,Modelul de business este bazat pe un tarif de publicare. Autorul principal achită 140 de Euro, iar fiecare co-autor plătește alți 75 de Euro. La schimb, textul este publicat foarte rapid”.

,,După ce ai făcut plata, poți obține o chitanță ce poate fi folosită de autori pentru decontarea de către universitate a sumelor plătite”. ,,Nici măcar nu trebuie să scrii despre domeniul revistei, metalurgie, pentru a pune eseuri în revistă”

Astfel, autorii ,,sar” peste ceea ce înseamnă în mod real o cercetare științifică originală și își obțin prin frauda științifică și academică, titluri și bani.

Dragan Duric i-a găsit imediat pe Nicu Marcu ai lor (pe care i-a și pus în bibliografie în articol).

A văzut că în anul 2011 în Metalurgia International au fost publicate 9 texte provenite de la (mai mulți) colegi din Serbia. Duric, scrie Der Spiegel, deja avea indiciile că Metalurgia International este ,,o ciumă folosită din ce în ce mai mult despre colegii săi mai slabi”.

Și a decis să lupte împotriva ,,ciumei”, devoalând-o, printr-un articol GENIAL scris dar fără niciun sens, pe care dacă adevărații profesori îl citesc se tăvălesc pe podea râzând.

Cu o bere în față, relatează Der Spiegel, Dragan Duric s-a apucat să scrie primul rând și a terminat în două zile: ,,Înțelegerea îmbunătățită și aplicarea corectă a modelelor de simulare pentru multiple domenii, de la e-government la e-learning este o ghicitoare potrivită.”

Articolul prezintă indicii stridente încă de la început că reprezintă o farsă, vorbind despre practica larg răspândită în cercuri academice de a produce ,,articole de cercetare fără semnificație dar de mare importanță pentru pseudo-știința”. Exact ce făcea Metalurgia.

Modul în care a fost inventată bibliografia de către autori, în scopul devoalării escrocheriei Metalurgia, este de-a dreptul GENIAL, cu enorm de mult umor. Doar niște pseudo-profesori,  de la o pseudo-revistă nu puteau observa asta:

În bibliografie apar:

  • starul porno (foto dreapta), Ron Jeremy, poreclit în industrie – ,,Ariciul”;
  • Steve Stifler din ,,Plăcintă Americană” cu porecla lui din film ,,Stiffmeister’‘ – ,,Maestrul Stiff”;
  • Borat Sagdiyev, personajul principal din filmul Borat.;
  • alt autor inventat: ,,A. S. Hole” (gaura fundului). Alături de Borat cei doi sunt citați cu lucrarea ,,epistemologia zarului, considerații practice”;
  • Slobodan Milosevici. fostul președinte iugoslav judecat pentru crime de război, cu lucrarea: ,,Despre teoria grupurilor constructive”;
  • Silja – denumirea în limba sârbă a personajului din desenele animate Walt Disney – Goofy.;
  • Michel Jackson;
  • Dedekind (matematicianul german decedat în 1916) și Laplace (matematicianul francez decedat în 1827) cu ,,lucrarea din 2013 publicată în cadrul Conferinței somaleze comune despre teoria potențială și practica pragmatică”;
  • Max Weber, decedat în 1920 cu lucrarea publicată în 2003 ,,Un ghid către practica în management”;
  • Și chiar Alan Sokal, profesorul de fizică de la la New York University, cunoscut ca autorul ,,farsei Sokal’‘ atunci când a demonstrat în 1996 că în reviste ,,științifice” pot să apară trăznăi, publicând un articol farsă ,,Transgressing the Boundaries: Towards the Transformative Hermeneutics of Qunatum Gravity” în revista ,,Social Text”.

Prin urmare, articolul este savuros din toate punctele de vedere și demonstrează că în revista Metalurgia unde Marcu și-a scris opera pentru a deveni profesor universitar, poate apărea orice tâmpenie. Mostre de conținut:

  • ,,Cea mai importantă contribuție a lucrării noastre este că un proces aleator poate atrage un risc ușor de a nu fi suficient de relevant”
  • ,,Munca noastră s-a inspirat și s-a bazat direct pe cercetările epocale ale unor giganți intelectuali”
  • ,,Metoda convențională folosită întâmplător în laboratoare și în industrie este de a da cu zarul”;
  • ,,Există și metode mai complexe, cum ar fi generarea de date pseudo-aleatoare
  • ,,Am făcut eforturi suplimentare pentru a ne asigura că folosim formatul de date care ne convine”;
  • ,,După ce am parcurs literatura de specialitate, suntem în măsura să propunem o teorie nouă, posibil mai bună decât toate”;
  • ,,Dăm un exemplu evident. De ce Hannukah se scrie în atât de multe moduri? Probabil pentru că nu se pronunță într-un singur fel. De aceea cercetarea noastră poate face diferența”;
  • ,,Un cititor atent și pregătit ar putea observa că a da cu zarul (pentru a obține date) în loc să le emulăm conduce la rezultate mai puțin grăitoare. Defecțiunile din sistemul nostru au condus la lipsă de stablitate pe tot parcursul experimentului;
  • ,,O astfel de ipoteză pare de neașteptat. Însă noi ne așteptam la ea.”
  • ,,Este posibil să argumentăm că nu am acordat atenție la experiment? Da, dar doar în teorie”

Despre Metalurgia a scris pe larg presa străină și lumea științiifică: Der Spiegel, Retraction Watch, dar și presa din România, respectiv aici. Întreg articolul profesorilor sârbi publicat în Metalurgica îl găsiți aici. S-au făcut chiar și filme:

În interviul pentru Der Spiegel, cei doi profesori sârbi, excepționali, afirmau că articolul lor scris în două după-amiezi și pornit de la o bere, în dorința de a devoala rapid frauda, după ce a fost trimis pe email a primit chiar a doua zi dimineață răpsunsul de acceptare fără nicio modificare din partea editorului:

,,Textul îndeplinește criteriile de calitate ale revistei și va fi publicat imediat ce se va transfera suma de 290 de Euro’‘. Demersul lor pornise după ce în 2011 au constatat că 9 colegi sârbi de slabă calitate publică în Metalurgia, în 2012 erau 168 de texte iar în 2013 deja fusese depășit pragul de 300 de articole publicatede colegi de slabă calitate. Însă niciun autor sârb nu reușișe performanța să publice sub semnătura sa 11 articole, într-un singur an, așa cum făcut Marcu împreună cu prietenii săi de la Craiova.

Și nici multe alte performanțe ale lui Nicu Marcu, precum:

  • să nu aibă niciun loc de muncă până la 28 de ani, după o primă exmatriculare din facultate și fără studii superioare finalizate până la acea vârstă, așa cum am arătat în episodul II al investigației.
  • la 40 de ani, să devină conferențiar universitar (în 2008) la Craiova, pe baza unor articole copiate și/sau mizerabile din punct de vedere științific, așa cum am arătat în episodul III al investigației
  • la 42 de ani să devină bursier post-doctoral  (20.000 de Euro) al Academiei Române, oferind la schimb articole furate și neîndeplinind condițiile de ne-exmatriculare (nepublicând în cadrul bursei niciun articol ISI, nici măcar în Metalurgia, iar celelalte 3 clamate să fie mizerabile/copiate), așa cum am detaliat în episodul IV al investigației.
  • la 43 de ani, în 2011, să devină profesor universitar la o ,,universitate” JUNK, așa cum am arătat în acest episod, invocând 11 articole publicate în revista JUNK Metalurgia, niciunul ca unic autor, și toate în co-autorat cu niște tovarăși de la Craiova.

Mai mult, Nicu Marcu devine în 2012 (la 44 de ani) membru în Consiliul Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare – instituția care ar fi trebuit să îi devoaleze pe alde Marcu și titlurile lor științifice de la universități JUNK pe baza unor articole din reviste JUNK. Poziția o păstrează până în 2016.

  • tot în 2012, Marcu devine prorector la Craiova, iar în 2014, la 46 de ani și la mai puțin de 4 ani după ce fura primul articol în 2008, devine și conducător științific de doctorat. În 2016, la 8 ani de la primul articol furat devine chiar Directorul Școlii Doctorale Economie II de la ASE București, poziție care putea fi anticipată de un singur lucru: faptul că între 2009 și 2013 fusese în board-ul Metalurgia International.

Adunând cele 12 articole din Metalurgia, Nicu Marcu clama  (și folosea) în anii 2013-2014, când a fost abilitat în domeniul ,,economie”  la ASE – Institutul de Studii Doctorale – CSUD, 17  articole publicate în ,,reviste ISI Thompson”, deși recomandarea după scandalul Metalurgia din 2013 a fost ca articolele publicate în Metalurgia, să nu mai conteze la avansarea în ierarhia unveristară.

Acum, Nicu Marcu este plătit cu 70.000 de lei pe lună ca Președinte ASF. În această calitate el încearcă să scumpească polițele RCA, cu până la 20% și să ia astfel până la un miliard de lei pe an de la populație și companii, în plină criză, prin scumpirea asigurării obligatorii, în loc să supravegheze și să sancționeze în mod real și eficient societățile de asigurare rău-platnice, așa cum ați putut citi în primul episod al investigației.

Am convingerea că într-o Românie Normală, Academia Română ar trebui deja să investigheze modul în care Nicu Marcu a primit cei 92.000 de lei bursă, fără să livreze tot ceea ce era obligat prin contractul de bursier post-doctoral. Și să îi recuperezem, fiind vorba de bani europeni.

Am convingerea că într-o Românie normală, chiar și în 2021, Ministerul Educației și Cercetării ar investiga deja modul în care Nicu Marcu și-a luat și titlul de conferențiar universitar și pe cel de profesor universitar, respectiv dacă a respectat în mod real criteriile minimale pentru a deveni profesor Universitar și dacă se confirmă indiciile de fraudă academică, respectiv dacă lucrările în co-autorat ale lui Nicu Marcu reprezintă în fapt constituirea de grupuri de ,,cercetători” care se citează reciproc, în bloc, la lucrări care nu au o legătură directă cu lucrarea publicată, pentru a crește artificial impactul realizărilor lor. Cu atât mai mult cu cât chiar Ministerul Educației a ajuns la această concluzie:

Ministerul Educației poate să observe și articolul academicianului Emilian Dobrescu (pe care l-am învederat anterior) și în care îl citează la mișto pe Nicu Marcu, cu un articol ,,științific” copiat de Nicu Marcu. Sau cum se citau/autocitau Nicu Marcu, Megheșan, Cristea, Siminică și alții de la Universitatea din Craiova, ca să le crească scorurile, în articole fără legătură cu pretinsele citări.

Iar dacă după o investigație reală, Ministerul Educației ajunge la concluzia că titlul de profesor universitar obținut de Nicu Marcu la ,,universitatea JUNK Financiar Bancară, prin articole publicate la revista JUNK Metalurgica, nu reprezintă suficiente motive pentru a face o evaluarea reală dacă Nicu Marcu a respectat în mod real criteriile pentru a deveni profesor universitar, în episodul următor, pe care îl voi publica peste câteva zie, mai ofer eu unul. Episodul se va numi, Nicu Marcu – Dottore.

Și încă ceva: Nicu Marcu a ajuns Președinte al ASF motivând, în locul experienței obligatorii prin lege de minimum 8 ani în domeniul financiar, al instituțiilor de credite și pieței de capital așa:

,,Din punct de vedere academic am predat și predau analiză economico-financiară în calitate de cadru didactic universitar, iar în ceea ce privește calificarea practică am fost contabil șef, director economic, secretar general al ANAF, acum fiind și vicepreședinte al Curții de Conturi”. (Cristina T.).

Eveniment

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon?

Publicat

pe

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon

Prima dată când am văzut un buchet construit în jurul lui Stitch am zâmbit puțin neîncrezător. Mi se părea o combinație ciudată, un personaj albastru cu urechi mari plantat în mijlocul florilor. Apoi mi-a picat fisa. Tot secretul stă în culoare. Albastrul lui aparte schimbă felul în care percepi restul aranjamentului, iar de aici pornește toată discuția despre paletă. Nu alegi florile întâi și pui personajul peste ele, ci gândești totul invers, pornind de la el.

Întrebarea revine aproape de fiecare dată, fie că e vorba de o aniversare, de un gest pentru cineva drag sau de un cadou pentru un colecționar al universului ăsta. Ce culori merg cu Stitch și cum le potrivești cu perioada anului. Răspunsul scurt e că pornești de la albastrul-turcoaz al personajului și alegi nuanțe care fie îl scot în evidență prin contrast, fie îl prelungesc prin tonuri apropiate, ajustând totul după lumina și atmosfera sezonului. Răspunsul lung merită o cafea și câteva minute, fiindcă depinde de anotimp, de lumină și de starea pe care vrei să o transmiți. Hai să le luăm pe rând, ca între prieteni, nu ca dintr-un manual.

De ce contează atât de mult culoarea de bază a personajului

Tot farmecul vine din faptul că Stitch are un albastru care nu seamănă cu albastrul florilor obișnuite. E un albastru-turcoaz, ușor saturat, cu accente de roz în interiorul urechilor. Asta înseamnă că personajul aduce deja două culori în ecuație înainte să așezi o singură floare lângă el. Dacă ignori amănuntul ăsta, ajungi ușor la un aranjament care se bate cap în cap, în care albastrul rece și florile nimeresc în registre care nu vorbesc între ele.

Gândește-te la el ca la o piesă vestimentară cu personalitate. Când porți ceva turcoaz, nu te îmbraci la întâmplare pe dedesubt, ci cauți ce-l pune în valoare. Aici e la fel. Albastrul cere ori contraste calde care îl scot în față, ori tonuri reci care îl liniștesc și îl extind. Sezonul intervine exact în decizia asta, pentru că ne modelează așteptările legate de culoare aproape pe nesimțite.

Mai e un lucru pe care l-am prins abia în timp. Florile naturale și cele lucrate manual, din materiale textile sau hârtie, reacționează diferit la aceeași culoare, în funcție de lumina anotimpului. Un roz care pare delicat în aprilie devine spălăcit într-o zi cenușie de noiembrie. Așa că nu vorbim doar despre nuanțe, ci și despre intensitate și despre cum cade lumina pe ele.

Primăvara și pastelurile care respiră

Primăvara e, fără doar și poate, sezonul cel mai prietenos cu Stitch. O spun din experiență, fiindcă majoritatea comenzilor de genul ăsta pică exact în lunile astea. Lumina e blândă, difuză, iartă mult. Pastelurile prind viață fără să pară sterse, iar albastrul personajului se așază firesc lângă nuanțe deschise.

Direcția cea mai sigură rămâne combinația dintre roz pudrat, lila pal și un alb cald, ușor cremos. Rozul leagă personajul de accentele lui interioare, lila construiește o punte între albastru și roz, iar albul aduce aer. O paletă care nu strigă, dar se reține. Dacă vrei ceva mai jucăuș, poți strecura un galben foarte deschis, gen primulă, fără să exagerezi cu el.

Ce nu prea merge primăvara sunt tonurile foarte închise sau prea contrastante. Un aranjament cu Stitch pe roșu intens și verde închis va arăta, ca să fiu sincer, parcă rătăcit din alt sezon. Mintea noastră asociază aprilie cu prospețime, iar culorile grele rup senzația. Mai bine ții totul ușor, aproape transparent, și lași albastrul personajului să fie singurul accent puternic.

Trucul cu o singură culoare dominantă

Recomand des să alegi o singură culoare principală pe lângă albastru și abia apoi să adaugi câteva accente discrete. Primăvara, rozul pudrat face minunat treaba asta. Restul devin doar note de sprijin. Așa scapi de aranjamentele aglomerate, în care fiecare floare se luptă pentru atenție și, până la urmă, nu iese nimic în evidență.

Vara și culorile care nu se sfiesc

Vara schimbă regulile cu totul. Lumina e puternică, directă, uneori chiar dură la prânz, iar culorile palide se topesc sub ea, par decolorate. Acum e momentul să crești saturația și să mizezi pe energie. Coralul, fucsia, turcoazul mai aprins și galbenul cald devin dintr-odată potrivite, ba chiar de dorit.

Stitch se simte excelent într-o paletă tropicală, ceea ce are sens, fiindcă personajul însuși vine dintr-o lume cu plaje și ocean. Un buchet pe coral și turcoaz, cu mici accente verzi de palmier, prinde fix atmosfera de vacanță. E genul de aranjament care merge la o petrecere în aer liber sau ca dar pentru cineva care pleacă în concediu. Culoarea spune deja jumătate din poveste.

Dacă persoana e mai temperată la gust, poți alege o variantă blândă a verii, cu albastru senin, alb și un singur accent de galben sau coral. Rămâne luminos, dar nu strident. Vara nu cere neapărat culori țipătoare. Cere mai degrabă curaj și contururi clare, care țin piept soarelui.

Toamna, când buchetul cere tonuri calde

Toamna m-a luat prin surprindere, recunosc cinstit. Aș fi pariat că un personaj albastru n-are ce căuta în paleta de chihlimbar și ruginiu a sezonului. Și uite că tocmai contrastul dintre albastrul rece și nuanțele calde scoate unul dintre cele mai elegante rezultate posibile. E ca atunci când pui o eșarfă albastră peste un palton de culoarea frunzelor uscate. Merge fix pentru că nu te-ai fi așteptat.

Paleta câștigătoare aici cuprinde caramel, terracotta, muștar și un bordo discret. Albastrul personajului devine punctul rece care echilibrează căldura din jur, iar întregul aranjament capătă o profunzime pe care primăvara nu o are. Lumina de toamnă, mai joasă și mai aurie, scoate frumos tonurile calde, le face să pară pline, aproape catifelate.

Un pont practic. Toamna ocolește albul pur, fiindcă taie căldura paletei și răcește totul brusc. Pune în loc un crem profund sau un bej cald, care lasă aranjamentul unitar. Dacă tot vrei o notă mai deschisă, mergi pe piersică prăfuit, care leagă chihlimbarul de albastru fără să strice armonia.

Iarna și contrastele care prind la lumina serii

Iarna lumina naturală e scurtă și rece, iar majoritatea cadourilor ajung la destinatar seara, la lumina lămpilor sau a ghirlandelor. Asta schimbă regula din temelii. Culorile trebuie să reziste luminii calde, artificiale, care altfel le îngălbenește. De-aia iarna funcționează atât de bine cu contraste puternice și accente metalice.

Combinația clasică a sezonului așază albastrul personajului lângă alb pur, argintiu și o notă de albastru-noapte. Rezultatul are ceva glacial și sofisticat, exact pe gustul perioadei de sărbători. Vrei căldură în mijlocul iernii. Adaugă un roșu profund sau un verde de brad și ai instant o paletă festivă, fără să pierzi identitatea lui Stitch.

O variantă pe care o ador e cea pe alb și argintiu, cu personajul ca unic punct de culoare. Minimalistă, curată, parcă un fulg de nea ridicat în jurul lui. Funcționează grozav pentru cei care nu suportă aranjamentele încărcate și preferă ceva elegant, restrâns. Iarna, ce-i drept, mai puțin chiar înseamnă mai mult.

Atenție la lumina în care va fi văzut buchetul

Pe lângă sezon, merită să te gândești unde va sta efectiv aranjamentul. Un buchet care arată impecabil ziua, lângă fereastră, poate părea cu totul altceva seara, sub becuri calde. Iarna problema apare cel mai des, pentru că stăm mai mult în casă, la lumină artificială. Dacă știi că darul va fi privit seara, alege culori cu mai mult contur și contrast, ca să nu se piardă.

Cum împaci sezonul cu ocazia

Aici e partea pe care mulți o sar, și greșesc. Sezonul îți dă paleta de bază, ocazia o reglează. Un cadou romantic cere nuanțe mai calde și mai intime, indiferent de luna în care îl oferi. O aniversare de copil suportă culori vesele chiar și pe ger. O felicitare de absolvire poate merge pe tonuri mai sobre, mai mature, fără să iasă din anotimp.

Practic, te uiți întâi la sezon ca să prinzi atmosfera și lumina, apoi rafinezi după persoană și după moment. Faci un cadou de Crăciun pentru o adolescentă topită după Stitch. Poți păstra albul și argintiul iernii, dar adaugi un roz vesel care o reprezintă. Rămâi fidel sezonului și, în același timp, personalizezi. Tocmai gândirea asta face diferența între un buchet luat la repezeală și unul care chiar comunică ceva.

Lucrul ăsta se vede cel mai bine la brandurile care tratează comanda ca pe o conversație, nu ca pe o tranzacție rece. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică până la livrare. Pentru genul ăsta de cadou gândit pe gustul cuiva anume merg foarte bine buchete cu Stitch, unde paleta se poate ajusta după sezon și după persoana care îl primește.

Mici detalii care schimbă tot rezultatul

Culoarea florilor e doar jumătate din socoteală. Panglica, ambalajul și fundalul aranjamentului contează enorm, și sunt exact lucrurile pe care le neglijăm. O panglică nepotrivită poate strica o paletă altfel impecabilă, iar una bine aleasă o poate ridica vizibil.

Vara, o panglică turcoaz sau coral prelungește energia paletei. Iarna, una argintie sau de catifea bordo aduce instant aerul de sărbătoare. Toamna merge un satin caramel sau o sfoară naturală, rustică, iar primăvara o panglică de in deschis sau una roz pudrat închide frumos cercul. Par mărunțișuri, dar tocmai ele dau impresia că aranjamentul a fost gândit, nu asamblat pe fugă.

Și încă ceva despre ambalaj. Hârtia kraft caldă stă bine cu toamna și cu primăvara naturală, în timp ce hârtia colorată sau cea cu finisaj satinat se potrivește mai degrabă verii vesele și iernii festive. Dacă albastrul lui Stitch e vedeta, ambalajul ar trebui să rămână discret, ca să nu fure atenția. Personajul și culoarea lui sunt mereu centrul, restul doar le servește.

Paleta care ți se potrivește ție, nu doar calendarului

Toate regulile astea ajută, însă nimic nu bate intuiția când o ai exersată un pic. Sezonul îți dă un punct de plecare solid, lumina îți spune cât de saturate să fie culorile, iar ocazia rafinează totul. La final, cel mai bun buchet rămâne cel care îți seamănă ție sau persoanei căreia i-l dai. Dacă cineva adoră rozul în decembrie, lasă-l acolo, chiar dacă manualul de culoare ar zice altfel.

Am ajuns să cred că armonia nu înseamnă o schemă perfectă, ci coerența unei intenții. Un buchet construit în jurul lui Stitch, cu o paletă gândită după anotimp și după om, transmite mai mult decât niște flori frumoase. Spune că cineva a stat puțin și s-a gândit. Iar asta, sincer, e darul adevărat din spatele culorilor.

Citeste in continuare

Eveniment

Cum alegi cele mai potrivite compleuri pentru garderoba de zi cu zi?

Publicat

pe

Cum alegi cele mai potrivite compleuri pentru garderoba de zi cu zi

Diminețile în care te uiți în dulap și ai impresia că ai multe haine, dar nimic care să se lege într-o ținută coerentă, sunt mai comune decât ne place să recunoaștem. Nu e vorba neapărat de lipsă de opțiuni. De multe ori e pur și simplu oboseala aia mică, domestică, pe care o simți înainte de cafea, când ai vrea să arăți bine fără să negociezi zece minute cu un umeraș încăpățânat.

Tocmai aici intră în joc seturile bine alese. Sunt practice, dar nu într-un fel plictisitor. Au ceva liniștitor în ideea că partea de sus și partea de jos deja se înțeleg între ele, iar tu nu mai trebuie să faci pe stilistul la șapte și jumătate dimineața, cu un ochi la telefon și unul la vremea de afară.

Numai că nu orice compleu e bun pentru viața reală. Una e să arate impecabil într-o fotografie de produs, cu lumina perfectă și modelul care pare că n-a alergat niciodată după autobuz, și alta e să funcționeze într-o zi normală, cu mers mult, birou, cumpărături, poate o cafea pe fugă și, cine știe, o vizită spontană la cineva drag. Alegerea potrivită ține de material, croială, proporții, ritmul tău de viață și chiar de starea pe care vrei s-o porți pe tine.

De ce au ajuns compleurile o alegere atât de iubită

Există haine care cer mult de la tine și haine care te ajută. Un compleu reușit intră în a doua categorie. Îți oferă impresia de ținută pusă la punct fără să te oblige la prea multă planificare, iar asta, sincer, valorează mult în garderoba de zi cu zi.

În ultimii ani, ideea de garderobă utilă a câștigat teren. Editorii Vogue vorbesc despre piese de bază versatile, purtate sezon după sezon, iar Who What Wear insistă pe ideea unui dulap construit conștient, din piese care se combină ușor și reduc stresul deciziilor zilnice. În același registru, publicațiile de stil observă că seturile coordonate sunt apreciate tocmai pentru că oferă o formulă rapidă, coerentă și ușor de adaptat pentru contexte diferite.

Aici apare farmecul lor real. Nu doar că arată bine împreună, dar pot fi despărțite și purtate separat, ceea ce înseamnă că un singur compleu bun poate da naștere la mai multe ținute. Bluza merge cu jeanși, pantalonii merg cu o cămașă simplă, iar dintr-odată hainele tale lucrează mai inteligent.

Mai e ceva. Un compleu bun îți dă o anumită siguranță. Te îmbraci repede, te privești în oglindă și ai senzația că ești deja așezată în ziua ta, că nu mai trebuie să repari nimic. Uneori fix asta lipsește.

Garderoba de zi cu zi nu cere spectaculos, ci potrivit

Când alegi un compleu pentru purtare frecventă, tentația e să te lași dusă de piesa cea mai fotogenică. Un imprimeu puternic, o culoare foarte la modă, un material care cade superb în poze. Numai că garderoba zilnică nu trăiește din fotografii, trăiește din repetiție.

Asta înseamnă că primul criteriu nu ar trebui să fie efectul de wow, ci cât de des îl vei purta fără să simți că te-ai costumat. Dacă îl vezi mergând cu adidași, cu un trench simplu, cu o geantă obișnuită și chiar cu geaca ta favorită, atunci e un semn bun. Dacă îl poți imagina doar într-un context perfect, cu pantofi perfecți și păr perfect, probabil va rămâne mai mult în dulap decât pe tine.

Hainele pentru viața de zi cu zi trebuie să aibă ceva ușor de locuit. Nu spun să fie banale, deloc. Dar au nevoie de acea naturalețe care nu te face să te întrebi la fiecare oră dacă te strânge, dacă se șifonează, dacă te lățește sau dacă pare prea mult pentru o simplă ieșire după pâine.

Începe cu stilul tău real, nu cu versiunea ta imaginară

Aici, sincer, multe cumpărături o iau razna. Nu fiindcă femeile nu știu ce le place, ci fiindcă uneori cumpără pentru o viață pe care încă nu o trăiesc. Pentru brunch-uri elegante în fiecare weekend, pentru drumuri line între întâlniri creative, pentru o disciplină vestimentară pe care marțea, la ora opt, nu o mai are nimeni.

Un compleu bun trebuie ales pentru rutina ta reală. Dacă mergi mult pe jos, ai nevoie de libertate de mișcare și materiale care rezistă decent la purtare. Dacă lucrezi într-un mediu relaxat, poate funcționează un set din bumbac gros, jerseu compact sau tricot fin. Dacă ai nevoie să pari ușor mai îngrijită, atunci un compleu cu pantaloni drepți și sacou lejer ori o variantă din stofă subțire poate face treabă excelentă.

Gândește-te, fără să idealizezi prea mult, cum arată o săptămână obișnuită. Câte ore stai pe scaun, cât mergi, cât de des intri și ieși din spații încălzite, cât de des te vezi în situații în care vrei să pari aranjată, dar nu scorțoasă. Răspunsurile astea valorează mai mult decât orice trend.

Materialul schimbă totul, chiar dacă uneori îl ignorăm

Un compleu poate avea o croială minunată și totuși să nu fie o alegere bună dacă materialul nu lucrează în favoarea ta. În purtarea de zi cu zi, textura, respirabilitatea și felul în care țesătura se comportă după câteva ore contează enorm. Uneori chiar mai mult decât designul.

Bumbacul este, de regulă, o alegere excelentă pentru seturile casual. Respiră bine, se simte familiar pe piele și nu dă senzația aia de haină care te obligă să stai dreaptă ca să arate bine. Dacă are și un mic procent de elastan, cu atât mai bine, fiindcă se mișcă frumos și nu devine rigid.

Inul este superb, mai ales în sezonul cald, dar trebuie acceptat cu tot cu firea lui. Se șifonează, iar asta face parte din farmecul lui. Dacă te enervează orice cută apărută după o oră de purtare, probabil nu e alegerea ideală pentru compleul tău de zi cu zi, chiar dacă pe umeraș pare poveste.

Tricotul fin sau jerseul de calitate pot fi extraordinare pentru seturi comode, mai ales toamna și iarna. Au acea moliciune care te face să le alegi din reflex. Totuși, e important să verifici cum se așază în zonele sensibile, la genunchi, la coate, în jurul șoldurilor, pentru că unele materiale se pot deforma repede.

Stofa subțire, amestecurile cu viscoză și materialele fluide sunt foarte bune când vrei o ținută care să arate îngrijit fără să fie rigidă. În plus, multe dintre ele trec elegant dinspre zi spre seară. Contează însă ca țesătura să nu fie prea subțire sau prea lucioasă, altfel compleul poate părea mai degrabă festiv decât practic.

Publicațiile de modă insistă tot mai mult pe piese versatile, pe straturi ușor de combinat și pe materiale care susțin purtarea repetată, nu doar efectul vizual de moment. Tocmai de aceea, când alegi un set pentru uz frecvent, merită să pui mâna pe material și să-l judeci cât mai puțin romantic și cât mai sincer.

Croiala bună nu urmează doar corpul, ci și ritmul tău

Se spune des că o haină trebuie să avantajeze silueta. E adevărat, desigur, dar formula asta e puțin prea vagă. În viața reală, o croială bună nu doar că îți vine bine, ci te lasă să trăiești în ea fără să te pedepsească la fiecare mișcare.

Un pantaloni foarte strâmt poate arăta impecabil în cabinele de probă și să devină obositor după două ore. Un sacou foarte structurat poate ridica ținuta, dar dacă nu poți sta comod la birou sau într-o mașină, începe să pară o idee frumoasă și atât. Un top foarte scurt poate funcționa excelent în anumite contexte, însă pentru garderoba zilnică ai nevoie, de obicei, de ceva mai flexibil.

Cele mai reușite compleuri sunt cele în care proporțiile par firești. Pantalonii drepți sau ușor largi, fustele line, hanoracele curate, fără volume inutile, cămășile lejere și sacourile relaxate tind să reziste mai bine în timp. Nu fiindcă ar fi lipsite de personalitate, ci fiindcă nu depind excesiv de o modă trecătoare.

Mai ales la seturi, echilibrul contează mult. Dacă partea de sus e amplă, partea de jos ar trebui să păstreze o linie clară. Dacă pantalonii sunt foarte largi, topul are nevoie de structură sau măcar de o lungime bine gândită. Altfel, compleul nu mai pare effortless, cum spun revistele, ci doar prea mult material într-o zi obișnuită.

Culoarea potrivită este cea pe care nu o obosești repede

Poți iubi o culoare și totuși să nu fie bună pentru un compleu de zi cu zi. Asta nu înseamnă că trebuie să alegi doar bej, gri, bleumarin și alte nuanțe cuminți până la anonimat. Înseamnă doar că merită să observi ce porți cu adevărat, nu ce admiri la altele.

Nuanțele neutre au avantajul că se combină ușor și obosesc greu. Un compleu crem, taupe, gri călduț, bleumarin sau maro ciocolatiu poate fi purtat de multe ori fără să pară mereu același. Cu alte accesorii, alt strat deasupra, altă încălțăminte, își schimbă repede tonul.

Culorile saturate pot fi minunate, mai ales dacă știi că te reprezintă. Un verde stins, un burgundy, un albastru petrol sau un roz prăfuit pot aduce viață garderobei fără să devină greu de integrat. Doar că e bine să alegi o nuanță care se întâlnește deja cu restul hainelor tale, nu una care cere un dulap nou ca să poată fi purtată.

Tendințele actuale favorizează atât neutrele de bază, cât și accentele de culoare introduse prin seturi ușor de separat și recombinat. Asta face compleurile și mai utile, fiindcă poți cumpăra o culoare care te scoate puțin din rutină, dar fără să te condamne la o singură formulă de styling.

Imprimeurile cer mai multă atenție decât par la început

Aici părerile sunt împărțite. Unele femei se simt grozav în imprimeuri și le poartă cu o naturalețe care nu poate fi învățată. Altele, deși le admiră, au mereu senzația că imprimeul intră primul într-o încăpere și ele abia apoi.

Pentru garderoba de zi cu zi, un compleu imprimat poate fi o alegere foarte bună doar dacă motivul nu te limitează prea mult. Dungile discrete, carourile fine sau motivele geometrice simple sunt de obicei mai ușor de purtat decât florile foarte mari ori desenele extrem de contrastante. Nu e o regulă rigidă, doar o observație pe care multe cumpărături pripite o confirmă.

Mai contează și cât de ușor poți separa piesele. Dacă imprimeul e foarte specific, pantalonii sau bluza vor fi mai greu de combinat cu alte haine. Asta reduce utilitatea compleului, iar pentru garderoba zilnică utilitatea chiar ar trebui să cântărească serios.

Mărimea corectă nu este cea care te flatează în oglindă timp de două minute

Probabil aici se fac cele mai multe compromisuri. O haină ușor mai mică poate părea suportabilă în cabină. O haină ușor mai mare poate părea reparabilă din accesorii sau încălțăminte. În realitate, dacă mărimea nu e bună, compleul nu va avea viață lungă în dulapul tău.

Un set pentru zi de zi trebuie probat în mișcare. Așază-te, ridică brațele, fă doi pași mai mari, trage aer adânc. Verifică dacă pantalonii trag într-o zonă, dacă bluza se ridică prea mult, dacă sacoul se încrețește urât când închizi brațele. Sună banal, știu, dar tocmai detaliile astea despart o achiziție bună de una pe care o regreți discret după prima purtare.

Mai există și tentația de a cumpăra pentru silueta pe care speri s-o ai peste o lună. Nu e cea mai dreaptă formă de optimism. Garderoba de zi cu zi ar trebui să îți fie aliată în prezent, nu promisiune pentru altă versiune a ta.

Caută compleuri care pot fi purtate și împreună, și separat

Adevărata valoare a unui set apare când fiecare piesă are viață și singură. Poate părea un detaliu secundar, dar nu este. Dacă pantalonii merg cu tricouri simple, pulovere fine și cămăși albe, ai câștigat enorm. Dacă partea de sus se potrivește cu jeanși, fuste sau pantaloni drepți, și mai bine.

Așa se construiește o garderobă inteligentă, nu doar una ordonată. Un compleu purtat doar în formula lui originală poate fi frumos, dar nu foarte eficient. În schimb, unul care se desface în două sau chiar trei direcții diferite te ajută să scoți mai mult din fiecare cumpărătură.

Who What Wear subliniază tocmai această logică a capsulei vestimentare, în care piesele trebuie să colaboreze între ele și să reducă efortul zilnic de a compune ținute. Iar revistele care urmăresc tendințele seturilor coordonate observă același lucru: farmecul lor stă și în faptul că pot fi dispersate ușor în restul garderobei.

Gândește compleul în funcție de anotimp, nu doar de aspect

Un set superb din tricot dens poate părea tentație pură în magazin, dar dacă locuiești într-un loc unde intri repede în spații supraîncălzite, riști să-l porți mai rar decât ai crezut. La fel, un compleu foarte subțire și fluid poate fi minunat vara, dar aproape inutil dacă petreci mare parte din an în temperaturi schimbătoare.

Pentru primăvară și toamnă, cele mai practice sunt materialele medii, suficient de ușoare cât să permită stratificarea și suficient de consistente cât să nu pară neterminate. Vara cere fibre respirabile, croieli lejere și culori care nu absorb tot soarele din oraș. Iarna funcționează mai bine seturile care pot primi dedesubt sau deasupra încă un strat fără să devină incomode.

Vogue atrage atenția că piesele de bază purtate frecvent trebuie să reziste de la un sezon la altul tocmai prin capacitatea lor de a fi suprapuse și adaptate. Cu alte cuvinte, un compleu bun pentru zi cu zi nu trăiește singur, ci împreună cu paltonul, cardiganul, geaca și încălțările tale obișnuite.

Nu ignora încălțămintea cu care îl vei purta de fapt

Aici se rupe filmul, cum se spune. În magazin sau online vezi setul cu pantofi impecabili, poate cu sandale fine, poate cu botine elegante. În viața ta de zi cu zi, însă, îl vei purta probabil cu adidași, mocasini, balerini, ghete joase sau ceva ce nu te trădează după două stații.

De aceea merită să-ți imaginezi compleul exact cu încălțămintea pe care o folosești cel mai des. Dacă pantalonii cer mereu toc pentru a cădea bine, poate nu sunt cei mai practici pentru rutina ta. Dacă tivul se lovește de asfalt cu pantofi comozi, setul începe să coste mai mult decât pare, pentru că va cere retușuri sau compromisuri.

Un compleu cu adevărat bun are această modestie funcțională. Arată bine și cu încălțări normale, nu doar cu versiunea idealizată a unei zile fără grabă.

Când merită să alegi un compleu casual și când unul mai structurat

Nu toate seturile trebuie să facă același lucru. Unele sunt perfecte pentru zilele relaxate, altele pentru contexte în care vrei să pari puțin mai adunată. E bine să știi de la început ce rol îi ceri.

Compleul casual, din bumbac, tricot, jerseu sau materiale moi, e ideal pentru alergătura obișnuită. Merge la drumuri prin oraș, la cafea, la birouri relaxate și în acele zile în care vrei confort clar, dar fără senzația de pijama ieșită din casă. Cheia este să aibă linii curate și un material care nu arată ieftin după două spălări.

Compleul structurat, cu pantaloni mai bine croiți, vestă, sacou sau cămașă asortată, e util când ai întâlniri, prezentări, vizite sau pur și simplu chef să te simți mai compusă. Nu trebuie să fie rigid ca un costum clasic. Din contră, cele mai reușite variante sunt cele care păstrează rafinamentul, dar lasă corpului loc să respire.

În garderoba de zi cu zi, ideal este să ai măcar un set care înclină spre casual și unul care poate urca lejer spre smart casual. Revistele de modă tratează tot mai des această zonă intermediară, unde hainele trebuie să echilibreze relaxarea cu un aer îngrijit, fără să cadă nici în monotonie, nici în exces.

Bugetul trebuie gândit în cost per purtare, nu în impulsul de moment

Un compleu ieftin poate fi o idee bună dacă materialul e decent, croiala simplă și șansele de purtare mari. La fel de bine, poate fi o cheltuială risipită dacă după două spălări și-a pierdut forma și după trei purtări deja nu-ți mai place cum stă. Pe de altă parte, nici varianta scumpă nu este automat salvatoare.

Pentru garderoba de zi cu zi, merită investit mai ales în seturile pe care le vei purta des și în multe feluri. Dacă poți construi cu ele minimum patru sau cinci combinații diferite, deja costul lor se justifică mai ușor. Când o piesă stă mult în dulap așteptând o ocazie specială, chiar și un preț mic ajunge mare.

Poate sună foarte pragmatic, dar moda de zi cu zi are nevoie și de un pic de matematică. Nu rece, nu cinică, doar sinceră. Cât de des o vei purta, cât de ușor o vei întreține, cât de bine rezistă și cât de repede te saturi de ea.

Cum îți dai seama că un compleu te reprezintă cu adevărat

Uneori simți imediat. Îl probezi și nu ai impulsul să tragi de el, să-l explici, să-l negociezi. Nu cauți scuze pentru lungime, pentru cusături, pentru culoare. Pur și simplu îți vine și te face să te recunoști.

Alteori, semnele sunt mai discrete. Te gândești spontan la trei situații în care l-ai purta. Îți imaginezi cu ce geantă merge, cu ce jachetă, cu ce cercei. Nu te întrebi dacă e prea mult sau prea puțin. Parcă își găsește singur locul printre hainele tale.

Asta contează mai mult decât pare. Fiindcă un compleu potrivit nu trebuie doar să te îmbrace, ci să-ți simplifice ziua și să-ți susțină felul de a fi. Stilul personal nu e ceva solemn. E, mai degrabă, suma acelor alegeri care nu te obosesc și totuși te fac să te simți bine în pielea ta.

O singură piesă bună poate schimba felul în care îți folosești tot dulapul

Partea frumoasă la seturile bine alese este că ele aduc ordine fără să pară rigide. Te ajută să vezi mai limpede ce îți lipsește și ce ai deja. Uneori, după ce găsești compleul potrivit, observi că restul garderobei începe să se lege altfel în jurul lui.

Poate de aceea atâtea femei caută astăzi variante ușor de integrat, care oferă confort, versatilitate și o notă de coerență vizuală într-o garderobă reală, nu imaginară. Un set bine ales nu este un moft și nici o soluție leneșă. Este, mai degrabă, o formă de inteligență practică aplicată stilului personal.

Dacă ești în faza în care vrei să compari variante purtabile și ușor de adaptat pentru rutina ta, merită să te uiți atent și la selecții de compleuri dama care pun accent pe combinații deja armonizate și pe piese ce pot fi desprinse și purtate în mai multe formule.

Ce merită să reții înainte de cumpărare

Cel mai potrivit compleu pentru garderoba de zi cu zi nu este neapărat cel mai spectaculos și nici cel mai la modă. Este cel pe care îl îmbraci fără ezitare, care se așază bine când te miști, care nu te obligă la încălțăminte imposibilă și care îți permite să construiești mai mult de o singură ținută.

Alege cu ochii deschiși spre material, croială, proporții și felul în care arată după câteva ore, nu doar după două minute în oglindă. Gândește-l în raport cu viața ta reală, cu temperatura de afară, cu drumurile tale, cu obiceiurile tale și, poate cel mai important, cu felul în care vrei să te simți într-o zi obișnuită.

Un compleu bun are ceva liniștit în el. Nu te strigă, nu te împinge, nu te transformă în altcineva. Te ajută să fii tu, doar ceva mai așezată, mai coerentă și mai pregătită pentru tot ce aduce ziua. Iar într-o garderobă folosită pe bune, asta chiar înseamnă mult.

Citeste in continuare

Cultură

The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași

Publicat

pe

De

O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.

De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.

O noapte de opulență și farmec

Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.

Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.

Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.

Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal

Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.

Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.

Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.

O moștenire a eleganței care continuă

Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.

Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.

Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.

Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Apartamente de lux Apartamente de lux
Social3 zile inainte

Apartamente de lux de închiriat în București: Ce caută clienții premium și companiile în 2026?

Piața imobiliară din București traversează o perioadă de maturizare accelerată, în care conceptul de „lux” nu mai reprezintă doar o...

Raluca Avram-Danifeld Raluca Avram-Danifeld
Social3 zile inainte

Techmark, compania condusă de Raluca Avram-Danifeld, mizează pe servicii integrate: de la site și social media la evenimente corporate

Felul în care companiile românești își gestionează comunicarea s-a schimbat vizibil în ultimii ani. Dacă în trecut un business lucra...

Uncategorized3 zile inainte

Migrarea între ecosisteme, pusă la încercare: Theo Rose trece de la Apple La HONOR

Noua colaborare dintre Theo Rose și HONOR aduce în prim-plan una dintre cele mai discutate provocări din industria smartphone: teama...

Social3 zile inainte

Implicarea face diferența: 600 de speranțe ajung în 5 județe

Proiectul „O haină, o speranță” aduce sprijin concret persoanelor fără adăpost, prin implicarea persoanelor cu dizabilități și susținerea Kaufland România....

Social4 zile inainte

RePatriot recomandă includerea diasporei în strategiile locale, județene și regionale de dezvoltare și extinderea „Zilelor Diasporei” la nivel național

În urmă cu 10 ani, comunitatea RePatriot lansa o idee simplă, dar cu impact profund: ca perioada din jurul zilei...

Uncategorized4 zile inainte

CSALB: Recomandăm consumatorilor să ia decizii informate și raționale în contextul dezbaterilor publice privind indicele ROBOR

11 iunie, București. Comunicatul recent al Consiliului Concurenței, referitor la amendarea unui număr de 10 bănci care participă la stabilirea...

Uncategorized5 zile inainte

HONOR Magic V6 primește premii internaționale înainte de lansarea în România

Designul și inovațiile tehnologice sunt deja apreciate la nivel global București, 10 iunie 2026 – Înainte de lansarea în România, HONOR Magic...

6 zile inainte

Studiu Up România: trei sferturi dintre angajatori plătesc diferit oameni pe posturi similare și doar 27% dintre angajați au încredere în echitatea sistemului salarial

Up România, unul dintre jucătorii importanți de pe piața beneficiilor extrasalariale, publică rezultatele unui studiu național realizat împreună cu Reveal...

Afaceri6 zile inainte

UZINEX deschide la Iași primul centru din România unde persoanele cu dizabilități locomotorii învață gratuit să programeze roboți industriali

Inițiativa pornește dintr-o echipă în care directorul tehnic, el însuși o persoană cu dizabilitate locomotorie, coordonează inginerii care construiesc sisteme...

Uncategorized6 zile inainte

Copiii de astăzi, adulții de mâine: noul studiu LEGO® „Play Well” 2026 arată că joaca modelează generația viitoare

București, 9 iunie 2026: Într-o lume tot mai imprevizibilă, părinții nu se mai gândesc doar la performanța academică a copiilor...

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon
Evenimento săptămână inainte

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon?

Prima dată când am văzut un buchet construit în jurul lui Stitch am zâmbit puțin neîncrezător. Mi se părea o...

Turismo săptămână inainte

Pizzeria IZA – Gust autentic, ingrediente de calitate și livrare rapidă de pizza în Sectorul 4, Sectorul 5 și Sectorul 3

Într-un oraș în care oferta de pizza este din ce în ce mai diversificată, alegerea unei pizzerii care să ofere atât gust...

Uncategorizedo săptămână inainte

„Condu Prudent! Alege Viața!” a adus brașovenii față în față cu realitatea accidentelor rutiere, transformând siguranța rutieră într-o experiență trăită, nu doar explicată

Peste 1.000 de brașoveni au participat sâmbătă, 23 mai, la evenimentul „Condu Prudent! Alege Viața!”, una dintre cele mai ample...

2 săptămâni inainte

NBI: Piața rezidențială accelerează, iar nordul Bucureștiului rămâne principalul pol de investiții al capitalei

Datele publicate de ANCPI pentru luna mai 2026 transmit un semnal pozitiv pentru piața rezidențială din România și confirmă menținerea...

Uncategorized2 săptămâni inainte

bForce își extinde activitatea prin deschiderea unui service nou în zona Sibiului

Sibiu, 8 iunie – bForce, service auto cu 17 ani de experiență în lucrul cu automobile marca BMW, anunță deschiderea unei...

Știrile Săptămânii