Connect with us

Eveniment

Procurorii respectivi trebuiau cercetați pentru infracțiuni contra umanității în cazul cărora nu operează prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu există în cauză posibilitatea clasării acestei cauze pe motivul prescripției

Publicat

pe

În lunile mai- iunie 1990, pe raza Municipiului București , în Piața Universității, a avut loc cea mai mare și cea mai lungă demonstrație pașnică anticomunistă din epoca contemporană a României.

Această manifestație a fost brutal întreruptă în dimineața de 13 iunie 1990 de forțele de ordine ale statului neocomunist român, care, în încercarea de a alunga protestatarii din piață, au înconjurat zona centrală a orașului agresând și reținând nelegal sute de cetățeni nevinovați, care erau simpli trecători prin zona respectivă.

Aceste victime inocente au fost transportate ”în arest” la sediul U.M.0505 Măgurele, de unde, la presiunea opiniei publice au fost eliberate în după amiaza aceleași zile.

Este de notorietate că tot atunci conducerea statului român, prin persoana președintelui proaspăt ales Ion Iliescu, a chemat masele de mineri și muncitori din diferite zone industriale ale țării pentru a ” apăra” statul care era chipurile victima unei lovituri de stat” de natură legionară”.

În realitate, prin chemarea minerilor și muncitorilor, s-a urmărit exercitarea unei represiuni brutale îndreptată împotriva tuturor celor ce contestau legitimitatea noului regim neocomunist proaspăt instalat la conducerea țării.

Urmările acestei chemări sunt la fel de notorii, respectiv șase persoane ucise, peste 1200 de persoane retinute nelegal si alte aproape 2000 agresate și vătămate.

Tot atunci au fost devastate de mineri ,și nu numai, 63 de sedii ale partidelor de opoziție, ale unor instituții de învățământ superior sau ale unor asociații nonguvernamentale.

La fel de notoriu este faptul că cele 1200 de persoane reținute nelegal au fost „cazate” la sediile actualei Academii de Politie” A.I.CUZA” și la cel al U.M. 0505 Măgurele, niciuna dintre aceste persoane nu avea întocmită vreo formă legală de reținere, cei în cauză fiind practic luați” cu japca” de pe stradă de mineri, agresați, tâlhăriți și apoi transportați la cele două unități militare.

Din dimineața de 15.06,1990 la sediile celor două unități s-au prezentat două echipe de procurori de la Procuratura Municipiului București care, în loc să ia măsuri pentru eliberarea imediată a celor 1200 de persoane și intrarea în legalitate, au dispus ca acestea să fie reținute în continuare în mod nelegal, pentru ca, abia dupa cîteva zile de tortură fizică și psihică, o parte din aceste persoane să fie eliberate iar cca. 200 dintre acestea să fie arestate preventiv pentru căteva luni, fără ca procurorii să aibă probe că aceste persoane ar fi încălcat legile statului român.

Datorită lipsei probelor majoritatea celor arestați au primit soluții de netrimitere în judecată iar cei 60 trimiși în instanță au fost achitați pentru inexistența faptelor.

La scurt timp, procurorii inspectori din cadru aceleași unități de parchet s-au sesizat din oficiu cu privire la abuzurile și ilegalitățile săvârșite de colegii lor, concluzia materialului de control fiind aceea că cele mai multe persoane fuseseră reținute de procurori fără niciun temei legal și fără nicio probă care să ateste că acele persoane ar fi săvârșit vreo faptă penală, motiv pentru care au sesizat conducerea Procuraturii Generale a României să-i cerceteze penal pe procurorii abuzivi, fapt care nu s-a petrecut.

La mult timp după aceasta, procurorii militari care au efectuat cercetări în dos.pen. nr.47/P/2014( în prezent trimis la Î.C.C.J.) au observat că o participație la săvârșirea crimelor împotriva umanității săvârșite în iunie 1990, o pot avea și procurorii ce au arestat oameni nevinovați, și cum „corb la corb nu-și scoate ochii” au disjuns din dosarul mare numai partea cu procurorii pe care au declinat-o la procurorii civili din P.Î.C.C.J., aceștia dispunînd ulterior clasare pe temeiul că ar fi intervenit prescrierea faptelor, clasarea fiind dispusă în dos.pen.nr. 514/p/2015.

Atâta timp cât obiectul dosarului 47/P/2014 instrumentat de procurorii militari au avut drept obiect infracțiuni contra umanității săvârșite în iunie 1990, aceste fapte fiind imprescriptibile, la săvârșirea acestora participând și procurorii cercetați, este clar că pentru aceștia din urmă nu se poate dispune clasarea cauzei pe temeiul prescripției răspunderii penale care nu poate opera în acest caz.

Cel mai puternic argument pe care noi îl invocăm în sprijinul susținerilor de mai sus este chiar conținutul textului de lege care incriminează infracțiunea contra umanității, mai precis art. 439 C.p., din analiza acestui text putându-se constata că acestă infracțiune poate fi săvârșită în mai multe variante normative, inclusiv cea a întemnițării nelegale sau a lipsirii de libertate cu încălcarea principiilor generale ale dreptului internațional, cu condiția ca, acestea să fie săvârșite în cadrul unui atac generalizat și sistematic executat împotriva unor sau unei categorii  de persoane civile inocente.

Astfel, dacă vom studia atât Codul penal din 1968, cât și Codul penal din 2014, vom constata că ambele definesc, în partea generală, “ infracțiunea complexă” ca fiind acea infracțiune care are în conținutul său, ca element constitutiv sau ca element circumstanțial agravant, o acțiune sau inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea penală.

Analizand în continuare modalitățile normative de săvârșire a faptei prevăzute în art. 439 din Noul Cod penal, care incriminează “ infracțiuni contra umanității”, vom constata că această infracțiune este una complexă ce poate fi săvârșită într-o multitudine de forme, respectiv : uciderea unor persoane, sclavia, traficul de ființe umane, deportarea sau transferarea forțată a unor persoane, torturarea unor persoane, violul, agresiunea sexuală, vătămarea fizică sau psihică, persecutarea unui grup prin primarea de drepturi ale omului sau prin restrângerea gravă a exercitării acestor drepturi pe motive de ordin politic, rasial, naționa, întemnițării nelegale sau a lipsirii de libertate cu încălcarea principiilor generale ale dreptului internațional ….(ș.a.).

Condiția de baza continuta de textul de lege pentru ca una din faptele penale mai sus descrise să poată fi considerată ca variantă normativă de săvârșire a infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 439 Noul Cod penal, este aceea ca faptele respective să fie săvârșite “ în cadrul unui atac generalizat sau sistematic, lansat împotriva unei populații civile…”.

In raport cu cele mai sus expuse se pune mai întîi problema dacă faptele penale săvârșite în perioada evenimentelor din 13-15.06.1990 vor fi încadrate distinct, ca infracțiuni de drept comun (omor, tentativă de omor, lipsire de libertate în mod ilegal, vătămare corporală, distrugere, ș.a.), sau aceste fapte vor fi considerate absorbite, ca elemente constitutive, de infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 439 Noul Cod penal (infracțiunea contra umanității).

Dacă aceste fapte vor fi considerate ca fiind simple elemente constitutive ale infracțiunii prevăzuta și pedepsita de art. 439 Noul Cod penal, ele își vor “ pierde existența proprie” ca infracțiuni și vor fi absorbite de infracțiunea complexă invocată puțin mai sus, situație în care vor căpăta caracter imprescriptibil.

Această aparentă dilemă nu mai există în realitate la acest moment, deoarece ea a fost de mult clarificată, fără nici un dubiu, de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, prin Hotărârea din 17.09.2014, pronunțată de C.E.D.O. – Marea Cameră în Cauza  “Mocanu și alții împotriva României”, cauză care se referă tocmai la evenimentele din 13-15 iunie 1990 din România, curtea a condamnat statul român, în hotărârea dată reținându-se, în esență, următoarele :

  • „ toate faptele penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990 se înscriu în cadrul represiunii organizate de stat și săvârșite de echipe mixte de civili și militari…” (pct. 63-65 din hotărâre);

brutalitatea represiunii a fost subliniată de numeroase hotărâri interne dar și de către Curte ( pct. 37, 39, 50, 75 și 81 din hotărâre);

  • această politică represivă a fost desfășurată cu participarea poliției, armatei și a unor civili mobilizați, folosindu-se tancuri și muniții grele, deși manifestanții aveau obiective politice non-violente. Mobilizarea, transportarea și cazarea în București a peste 5.000 de mineri și alți muncitori înarmați cu topoare, lanțuri și cabluri metalice era partea principală a acestui plan;
  • în Opinia Concordantă la hotărârea Marii Camere a Curții, hotărârea pronunțată la data de 17.09.2014 în cauza “Mocanu și alții împotriva României”, opinie exprimată de judecătorul Pinta de Albuquerque, la care a aderat Nebojsa Vuenique, se analizeaza și expliciteaza considerentele din hotărârea Marii Camere, în sensul că autoritățile judiciare românești, timp de 26 de ani, ar fi procedat în mod “incoerent”, prin încadrarea faptelor penale săvârșite în cadrul evenimentelor din 13-15.06.1990 ca infracțiuni distincte, de “drept comun”, care sunt supuse prescriptibilității, în condițiile în care faptele respective reprezintă elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 439 Noul Cod penal, mai precis “infracțiuni contra umanității” ;
  • în acest sens redăm textual următoarele din punctul nr. 14 al Opiniei Concordante : independent de încadrarea lor juridică în dreptul intern la momentul faptelor, evenimentele menționate anterior reprezintă încălcări în masă ale dreptului la viață, dreptului la integritate fizică și sexuală, dreptul la proprietate și ale altor drepturi fundamentale ale cetățenilor și persoanelor juridice române, victime ale represiunii politice a statului, îndreptată împotriva opozanților Guvernului de la acea vreme. În terminologia juridică nu există decât o singură încadrare aplicabilă faptelor în cauză: evenimentele din iunie 1990 constituie o crimă împotriva umanității săvârșită în cadrul unui atac generalizat și sistematic, lansat împotriva unei populații civile.”
  • din punctul 17 al opiniei Concordante redăm următoarele: “Acum este necesară încadrarea corectă a faptelor din speță, ceea ce nu au făcut cele mai înalte autorități judiciare și de urmărire penală interne.

Manipularea încadrării juridice a evenimentelor în litigiu, astfel încât acestea să facă obiectul unor termene de prescripție, care nu ar fi fost aplicabile dacă aceste evenimente ar fi fost încadrate corect, contravine însuși obiectului și scopului articolelor 2 și 3 din Convenție și art. 1 din ”Convenția privind imprescriptibilitatea împotriva umanității.”

– pentru a elimina orice dubiu cu privire la sensul concluziilor celor doi magistrați europeni, redăm textual din pct. 18 al concluziei : ”Trecerea timpului nu scutește statul român de respectarea obligațiilor sale internaționale și nici autorii încălcărilor de răspunderea penală individuală a acestora. Obligațiile procedurale care decurg din art. 2 și 3  din Convenție impun desfășurarea unui proces echitabil pentru a judeca responsabilii pentru crimele împotriva umanității săvârșite împotriva unor civili români…!”

Chestiunea este mult mai vastă : este vorba despre a le face dreptate tuturor cetățenilor români care, pentru instaurarea unui regim politic pe deplin democratic, au fost nevoiți să îndure, din partea statului, o represiune organizată și inumană ”.

Aceste considerente din hotărârea CEDO  au fost preluate în mod evident și de Ordonanța Procurorului General nr.3/C3/2015 din 05.02.2015 prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale în prezenta cauză, în sensul că violențele exercitate de grupurile de mineri asupra populației civile trebuie considerate de fapt, modalități normative de savarsire ale infracțiunii contra umanității, având astfel un caracter imprescriptibil.

Pentru edificare redăm textual susținerile Procurorului General care se regăsesc la pagina 36 din Ordonanța  :” “…Pe de altă parte, însă, chiar în condițiile în care pentru unele dintre aceste infracțiuni a intervenit prescripția răspunderii penale, faptele respective vor fi avute în vedere în cursul urmăririi penale ca modalități normative alternative de săvârșite a infracțiunilor contra păcii și omenirii din Codul penal din 1968 și, respectiv, a infracțiunilor de genocid și contra umanității din actualul Cod Penal. ”

În alta ordine de idei, dacă studiem probele cauzei, vom mai vedea că, de fapt, aproape întreaga responsabilitate a continuării reținerii celor 1200 de persoane din dimineața de 15.06.1990 revine unei echipe de procurori și ofițeri de cercetare penală, procurorii fiind din cadrul foste Procuraturi a Municipiului București, deoarece in dimineața zilei de 15.06.1990 aceștia s-au deplasat în incinta celor două unități militare pentru a-i selecta pe cei reținuți acolo, împarțindu-i în două categorii : ”vinovați” și ”nevinovați”, în conditiile in care această anchetă s-a desfășurat timp de mai multe zile cu persoanele cercetate în stare faptică de reținere supuse unui regim demn de lagărele sovietice și chiar naziste (bătăi, violuri, lipsă hrană, alimentație si medicamentație, supunerea la intoxicare cu gaz de eșapament,  amenințări cu moartea  etc.)

Este evident că orice procuror prezent în astfel de loc, ar fi avut în realitate o singură obligație, adică să dispună de îndată punerea în libertate a tuturor persoanelor reținute ilegal.

Echipa de procurori și-a încalcat această obligație, de restaurare a legalității, dispunând pentru câteva zile menținerea stării în care se aflau cele 1200 de persoane reținute, având ordin de la superiorii lor să caute vinovați acolo unde de fapt ei nu erau, sa-i aresteze preventiv, în scopul trimiterii în judecată.

În acest context, echipa de procurori a dispus arestarea preventivă a circa 200 de persoane, fără să dețină în realitate probe că persoanele arestate ar fi săvârșit vreo faptă penală, aceste arestări fiind vădit nelegale și dispuse ca masuri procesual penale doar de natura sa duca la întemnitarea pe nedrept a pretinșilor opozanți politici ai regimului Iliescu.

Celelalte persoane care nu au fost arestate preventiv au fost eliberate începând cu data de 19.06.1990.

Imediat după ce au fost arestate cele 200 de persoane, deoarece aceste măsuri erau profund nelegale, în cadrul unității respective de procuratură s-a creat un alt curent de opinie, conform căruia măsurile de arestare preventivă  erau total nelegale si profund abuzive. Pe acest fond, conducerea unității de procuratură, cu aprobarea conducerii Procuraturii Generale a României, a dispus efectuatea unor verificări ce urmau a fi făcute de către procurorii inspectori, abilitați de lege să desfășoare astfel de activități.

În urma acestor verificări s-a confirmat pe deplin, atat nelegalitatea, cât si lipsa de netemeinicie a măsurilor preventive dispuse, stabilindu-se că într-un număr de 72 dosare penale, 72 de persoane au fost arestate fără sa existe nici o probă în acuzarea lor. Pentru aceste motive, și în scopul reinstaurării legalității, cele 72 de dosare penale au fost preluate de procurorii inspectori de la vechea echipă de procurori și, în toate aceste cauze, s-au dispus măsuri de punere deîndată în libertate a inculpaților și la final aceste dosare au fost închise prin  soluții de netrimitere în judecată.

Această stare tensionată din cadrul Parchetului a durat circa doi ani, la finalul căreia procurorii inspectori din cadrul Procuraturii Municipiului București a întocmit raportul S55/I/3/1992 (18 iunie 1992).

Raportul în cauză, este conceput ca o analiză succintă a fiecăruia din cele 72 de dosare penale și, însăși din preambulul său, este menționată textual și concluzia raportului, care este următoarea : ”……constatând că in 59 de cazuri măsura arestării preventive, a fost total nelegală și profund netemeinică, imputabilă procurorilor”.

Cu privire la concluziile si masurile propuse și dipuse prin acest raport, se menționează următoarele :

– cele 1200 de persoane au fost reținute nelegal, într-un interval cuprins intre 1 si 8 zile în două unități militare, motiv pentru care va fi sesizată Direcția Procuraturilor Militare pentru tragerea la răspundere penală a cadrelor militare, dar și a civililor vinovați .

-înaintarea materialului de control la Procuratura Generală a României (Direcția I), singura competentă la vremea respectivă să efectueze cercetări cu caracter penal asupra procurorilor implicați și a : ” cauzelor care au determinat această eroare judiciară colectivă ”.

Pentru exemplificare redăm din materialul respectiv, situația următoarelor dosare penale :

  1. A. Dosar nr 1309/P/1991 privind pe NĂSTASE OVIDIU (procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU), persoana în cauză a fost arestata preventiv la data de 21 iunie 1990, măsura ce a fost prelungită ulterior cu 30 de zile după care la data de 23 iunie 1990 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Fapta penală pentru care s-a emis mandatul de arestare a fost infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linistii publice, reținându-se în fapt, că cel în cauză ar fi participat in data de 14 iunie la manifestații și că ar fi aruncat cu pietre în organele de poliție.

La momentul arestării la dosar nu se afla nici o probă în afară de declarația inculpatului care a negat faptele ce erau reținute în sarcina sa, propunând și 5 martori prin care urma să demonstreze că in ziua și în noaptea de 13 iunie 1990 acesta s-ar fi aflat în alt loc decât în Piața Universității impreună cu cei cinci martori.

Inculpatul a fost arestat preventiv, la dosar aflându-se la acel moment numai declarația sa, în care nu recunoscuse faptele.

Cei cinci martori au fost audiați abia pe datele de 17-18 august 1990, martorii confirmând că, inculpatul a fost cu ei in ziua și în noaptea de 13 iunie la o întrunire de familie, neavând cum să participe la evenimentele din piață.

Din dosar mai reiese că, inculpatul a fost reținut in dimineata zilei de 14 iunie 1990 de un grup de mineri, in timp ce se deplasa la dominciliul mamei sale și că minerii l-au predat poliției pe motivul că ar fi vinovat de ce se intâmplase cu o zi inainte in capitală.

Concluzie ce se poate trage, este faptul că, NĂSTASE OVIDIU a fost victima unui grav abuz inițiat de un grup neidentificat de mineri și continuat in mod evident de procurorul anchetator.

  1. Dosar nr. 1426/P/1991 privind pe VELEA LILIANA (procuror DINU EMIL DUMITRU), care a fost reținută și arestată in data de 16 iunie 1990, măsură care a fost prelungită de acelasi procuror de două ori cate 30 de zile (arestarea preventivă durând in total 90 de zile).

Din studierea dosarului rezultă că, la momentul arestării la dosarul cauzei, în afară de declarația inculpatei nu mai exista altă probă. Din cuprinsul declarației rezultă că VELEA LILIANA era vânzător autorizat de ziare pe care le-a vândut din aprilie până in iunie in Piața Universitătii.

Ca și in cazul anterior se constată că, in dimineața zilei de 14 iunie un grup de mineri care devastau sediul central al PNȚ – CD din București  după ce au agresat-o pe VELEA LILIANA  au predat-o organelor de poliție fără ca aceasta să fi săvârșit vreo faptă penală.

  1. Dosar nr. 1536/P/1991 privind pe BOGDAN VASILE (procuror BUNECI PETRE), la data de 19 iunie 1990 s-a dispus arestarea preventivă a lui BOGDAN VASILE pe timp de 30 de zile, masură prelungită de două ori (în total 90 de zile).

La momentul arestării și nici ulterior, nu a existat nici o probă că cel in cauză, ar fi săvârșit vreo faptă penală existând dovezi că in dimineata zilei de 14 iunie 1990, BOGDAN VASILE a fost reținut pe stradă de un grup de mineri, agresat și dus la secția 14 poliție, reținut în mod nelegal pana pe 19.06.1990 când a și fost arestat preventiv.

D . Dosar nr. 1293/P/1990 privind pe OLARIU NICOLETA (procuror DINU EMILIAN DUMITRU). La data de 19 iunie 1990, inculpata a fost arestată preventiv, măsura ce a fost prelungită pâna la data de 19 august 1990. Ulterior la data de 20 septembrie 1991 s-a dispus scoaterea acesteia de sub urmărire penală.

La momentul arestării preventive la dosarul cauzei nu exista decât declaratia lui OLARIU NICOLETA,  din care rezultă că in dimineața de 14 iunie in jurul orelor 04 se afla ca trecător in zona centrală a capitalei cand a fost reținută de poliție si ulterior dusă la unitatea militara de la Măgurele in stare de reținere.

  1. E. Dosar nr. 1429/P/1991 privind pe GHIC DUMITRU (procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU). La data de 21 iunie 1990, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, măsură ce a fost prelungită de două ori câte 30 de zile (in total 90 de zile). Prin ordonanta din 28 iulie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

În mandatul de arestare preventivă, se menționează pe scurt și fapta pentru care s-a dispus arestarea, mai precis :” Că in perioada mai-iunie 1990 a aderat la grupul de manifestanți din Piața Universității, împiedicând buna circulație rutieră din zonă”         Din dosar rezultă, că la momentul arestării, în afară de declarația inculpatului nu existau alte probe. Din cuprinsul declarației sale rezultă că in perioada manifestației din Piața Universitătii acesta a vândut ziare pentru a-și câstiga mijloacele de trai. Retinerea acestui s-a facut in dimineta zilei de 14 iunie 1900 de ” o echipă ” formată din mineri si polițisti, motivul reținerii si conducerii la secția de politie fiind acela că nu avea asupra sa actul de identitate.

  1. Dosar nr. 814/P/1991 privind pe APOSTOL ANDREI (procuror ȚUCULEANU ALEXANDRU). La data de 16 iunie 1990 s – a dispus arestarea preventivă a lui APOSTOL ANDREI, măsură ce a fost prelungita pana la data de 13 septembrie 1990. În cuprinsul mandatului de arestare preventivă, se mentionează pe scurt ” fapta săvârșită” , respectiv aceea că : ”În perioada mai-iunie 1990 a participat la manifestația neautorizată din Piata Universității București”.

La momentul arestării preventive, la dosarul cauzei, se aflau două declarații ale lui Apostol ANDREI în care acesta recunostea că a participat pașnic la manifestații motivând ca are convingeri politice anticomuniste, fiind si membru al ”Grupului pentru Dialog Social”. La dosarul cauzei se mai aflau declarațiile a doi colegi de serviciu (pe nume GHEORGHE SOMAN DECEBAL și CRISTEA MIREA) care declarau despre APOSTOL ANDREI că ar fi participat la manifestația din Piata Universității unde ar fi strigat lozinci contra regimului ILIESCU, fapte pe care cei doi martori muncitori la fosta interprindere 23 August (si probabil adepți ai sloganului ” noi muncim , nu gândim”), le considerau grave, fiind chiar indignați de crezul politic ai cologului lor, exprimându-si hotărârea să nu il mai primească la serviciu deoarece toti ceilalți colegi sunt de partea regimului ILIESCU.

Rezultă totuși din declarațiilor celor doi martori ca l-au văzut la manifestații pe APOSTOL ANDREI când manifesta pașnic și striga lozinci contra regimului proaspăt instalat.

Este evident că, APOSTOL ANDREI a fost arestat de procurori pentru simpla participare pașnică la o manifestație publică și pentru ca avea alte convingeri politice de alta natura decat a regimului aflat la putere.

  1. Dosar nr. 2050/P/1991 privind pe PAVEL TEODOR (procuror DINU EMIL DUMITRU). La data de 21.06.1990 s-a dispus arestarea preventivă, măsura ce a fost prelungită pâna la data de 21 august 1990, iar la data de 20.09.1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a acestuia .

În cuprinsul  mandatului de arestare preventivă, procurorul a menționat pe scurt fapta pentru care dispune arestarea, mai precis:”În ziua de 13 iunie 1990, împreună cu alți cetăteni, a avut manifestări grave care au adus atingere linistii si ordinii publice”, fără a se preciza în concret în ce au constat acele manifestări.

La data luarii măsurii arestării la dosar, se aflau numai două declarații ale lui PAVEL TEODOR în care acesta nu recunoaște acuzatiile ce i-au fost aduse, menționând ca in ziua si seara de 13 iunie s-a aflat in alt loc decât Piața Universitătii indicând martori care au fost cu el in această perioadă.

Din declarațiile lui Pavel Teodor rezulta ca in dimineata zilei de 14 iunie 1990 se afla pe strada LIPSCANI din BUCURESTI, impreună cu doi prieteni când a fost oprit de mineri și pentru motivul că nu avea la el actul de identitate, a fost agresat, reținut si dus la Politia Capitalei și apoi la unitatea militară de la Măgurele unde a fost reținut până la data arestării preventive.

  1. Dosar nr. 2158/P/1991 privind pe BRĂILEANU VASILE (procuror DINU EMIL DUMITRU). La data de 18 iunie 1990 s – dispus arestarea preventivă a lui BRAILEANU VASILE reținându-se în mandatul de arestare că, ”în perioada mai- iunie 1990 a avut manifestări care au tulburat grav linistea publică”,

Măsura arestării preventive a fost prelungită până la data de 16 august 1990, iar prin ordonanta din 31 iulie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Din dosarul cauzei, rezultă că la data arestării existau 3 declarații ale lui BRĂILEANU VASILE in care acesta nu recunoste faptele  reținute în sarcina sa, fără ca la dosar sa mai existe alte probe.

  1. Dosar nr. 1941/P/1991 privind pe CORNESCU DUMITRU (procuror DINU EMIL DUMITRU). La data de 21 iunie 1990, s-a dispus arestarea preventiva a lui CORNESCU DUMITRU, masura ce a fost prelungită pâna la data de 19.09.1990, iar prin ordonanta din 29 august 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Măsura arestării a fost dispusă pentru săvârsirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea linistii publice.

În afară de o singură declarație dată de CORNESCU DUMITRU în care acesta a precizat că nu a participat la evenimentele din 13 iunie 1990 indicând si probe in sensul susținerii sale, la dosarul cauzei nu s-a mai aflat nici o altă probă.

De remarcat este faptul că desi CORNESCU DUMITRU  a indicat o serie de martori in sustinerea afirmațiilor sale, acestia nu au fost audiați niciodată.

  1. Dosar nr. 2186/P/1991 privind pe minorul COSTACHE GHEORGHE (procuror POPESCU CORNEL) la data de 21 iunie 1990 s-a dispus arestarea preventivă a lui COSTACHE GHEORGHE, măsură ce a fost prelungită pâna la data de 19 septembrie 1990, ulterior prin odonanta 2186/p/1991 dispunandu-se scoaterea de sub urmărire penală.

Din dosarul cauzei rezultă că la momentul arestării nu exista nici o probă, existând numai declarația inculpatului care nu a recunoscut săvârsirea vreunei fapte penale. De remarcat ca nici ulterior nu s-au mai administrat alte probe în cauză.

  1. Dosar nr. 1184/P/1991 privind pe NECULA ELANA (procuror BUNECI PETRE). La data de 19 iunie 1990 s – a dispus arestarea preventivă a lui NECULA ELENA, măsură ce a fost prelungită până la data de 19 august 1990, iar prin ordonanța din 21 iunie 1991 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.

Infracțiunea pentru care NECULA ELENA a fost arestată preventiv, este acea de  ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice.

Din dosarul cauzei rezultă ca la momentul arestării păreventive, nu existau decît 3 declarații ale inculpatei NECULA ELENA, în care aceasta relata in amănunt cum si-a petrecut ziua și noaptea de 13.06.1990, menționând că nu a avut nici o legatura cu evenimentele din centrul capitalei din 13 iunie.

Analizând cele 3 declarații rezultă ca, aceasta locuieste la circa 500 m de Piața Universității și ca, in dimineata de 13 iunie se afla pe stradă in jurul locuinței, a văzut cum o persoană era înconjurată și agresată grav de mai mulți polițisti si jandarmi ; MAI REZULTĂ ca monemtul in care politistii au inceput sa il tragă de par pe cel agresat NECULA ELENA ca simplu trecător, le-a reproșat polițistilor agresiunea exercitată asupra persoanei respective care avea un comportament non-violent. Din probe rezultă ca nu a jignit si nu a injuriat in nici un fel pe lucrătorii de poliție. Cu toate acestea unul dintre ei care părea a fi șef, i-a instigat pe ceilalți să o rețină pe NECULA ELENA reținere ce a fost exercitată prin violență, si, fără motiv sau explicații aceasta a fost transportată la unitatea militară de la Măgurele în stare de reținere.

În după amiaza acelei zile lui NECULA ELENA i s-a permis să părasească unitatea militară, permisiune ce i-a fost acordată si celorlalte 250 de persoane reținute in aceeași maniera abuzivă de fortele de ordine.

La plecarea din această unitate, NECULA ELENA  a fost asteptată si preluată de familie, rămânând acasă in seara si noaptea respectivă împreună cu ceilalți membri de familie.

A doua zi, mai precis pe data de 14.06.1990 in jurul orelor 12 la domiciliul lui NECULA ELENA s-a prezentat un grup de mineri, care au pătruns cu forța in locuința acesteia, cei in cauză motivând ca au informații că in pivnita locuinței ar sta ascunși opt manifestanți din piață. NECULA ELENA le-a spus că nu este adevărat, precizand că locuința ei nu are pivniță. În ciuda acestui fapt minerii au inceput sa scotocească in locuință, prilej cu care, au găsit pe un carton inscripti ”GOLANCĂ ” (apelativul folosit de manifestanții din Piata Universității) si au mai găsit o hartie pe care era xero – copiat ” Imnul golanilor” cel care se incheia cu versurile …” MAI BINE MORT DECÂT COMUNIST”, cu precizarea că acest imn atribuia un caracter politic manifestării din piață.

În locuința lui NECULA ELENA minerii, au mai găsit o fotografie a lui ALEXANDRU PALEOLOGU, pe care scria cuvântul golan, cel in cauză fiind o personalitate a culturii românesti si lider al manifestațiilor politice din piata Universității, manifestație care a durat 52 de zile. În ACEL  moment minerii au ridicat-o pe NICULA ELENA din locuință si au transportat-o la sediul poliției unde au predat-o pe baza de proces-verbal poliției în care s-a menționat in fals ca aceasta ar fi fost ridicată din Piața Universității de mineri.

In declarațiile date, NECULA ELENA a recunoscut ca a participat pasnic la manifestația din piată, deoarece si ea are convingeri împotriva comunismului si împotriva regimului ILIESCU.

Întrebarea ce derivă firesc în urma intocmirii unui astfel de material oficial ar fi, ce au făcut Direcția Procuraturilor Militare și Directia I din cadrul Procuraturii Generale a României, ca urmare a sesizării cu acest material ?

Răspunsul este : NIMIC.

Nu trebuie să fie surprinzătoare o astfel de atitudine deoarece autorii arestărilor nelegale primiseră între timp sinecuri  de la puterea politică de partea careia se aflau, astfel că, procurorul ȚUCULEANU ALEXANDRU care a emis nu mai putin de 29 de mandate de arestare preventivă, toate nelegale, a ajuns Procuror General Adjunct al României.

Actuala echipă de procurori militari,” a uitat complet ”de situația de fapt expusă mai sus, procedându-se pe furiș si in mod nelegal, la dijungerea cauzei cu privire la procurorii respectivi si la clasarea acesteia, pe motiv de prescripție a faptelor, în condițiile in care, ei au fost cercetați pentru infracțiune de drept comun, mai precis aceea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. si ped. art. 189  din Vechiul Cod Penal si arestare nelegala si cercetare abuziva prev. si ped. de art. 266 din acelasi act normativ.

Această soluție, a fost dată in condițiile in care DUMITRESCU EMIL, zis ”CICO”, ca sef al unei direcții din cadrul MAI, se află pus sub inculpare pentru crime impotriva umanității, pentrul faptul că in ziua de 14 iunie, ar fi coordonat de facto, pentru citeva ore, activitatea de primire in curtea ministerului a unor persoane reținute de mineri, persoane ce au fost îmbarcate in camioane și transportate la cele două unități militare.

A nu se întelege că noi susținem că DUMITRESCU EMIL ar fi nevinovat, însă întelegem să susținem ca din probele cauzei  rezultă că o implicare  chiar mai mare în savârșirea infractiunii contra umanității au avut-o procurorii care au coordonat din 15.06.1990 reținerea nelegală a celor 1200 de persoane, arestând nelegal circa 200 dintre acestea.

In raport cu decizia CEDO se constată că procurorii au făcut parte din aparatul de represiune al statului, aparat ce a exercitat atacul generalizat si sistematic asupra populației civile si inocente, cu precizarea că una din manifestările cele mai crude ale atacului respectiv a fost afectarea dreptului fundamental la libertate al cetăteanului prin reținerea ilegală a celor 1200 de persoane și prin măsurile nelegale și netemeinice de arestare preventivă a unui număr de 200 dintre acestea.

         De altfel, art. 439 alin.1 lit. i C.pen. incrimineaza ca varianta normativa de savirsire a infractiunii contra umanitatii tocmai întemnițarea sau alta forma de privare grava de libertate, cu incalcarea regulilor generale de drept international, adica exact ce au facut procurorii anchetatorii în iunie 1990.

         Este o banala poveste sustinerea facută în rechizitoriul din dos.pen.nr.47/P/2014 al S.P.M., unde la pag.11, se susține falsa ipoteză conform careia în cauza privind arestarile nelegale din iunie 1990 nu se mai pot face cercetari deoarece s-ar fi dispus anterior clasarea in cadrul dos. pen. 514/p/2015 si solutia ar fi fost mentinuta de ICCJ, si aceasta deoarece in acel dosar s-a dispus clasarea fata de procurorii implicati pe motivul ca ar fi intervenit prescriptia raspunderii penale, ori s-a argumentat mai sus de ce o astfel de solutie nu este legala si trebuia infirmata conform procedurii, urmind ca dupa redeschiderea urmaririi penale cauza sa fie reunita/conexata la dos.pen.nr.47/P/2014, dupa care s-ar fi impus ca procurorii militari sa schimbe încadrarea juridica în infractiuni contra umanitatii și să dea o soluție pe fondul cauzei fata de procurorii implicati. Neprocedind asa, procurorii militari au ajuns ei insisi sa favorizeze faptuitorii respectivi, riscand astfel sa se situeze in zona ilicitului penal.

Conform prevederilor art. 335 C.p.p. alin.1, teza I-a, care reglementează reluarea în caz de redeschidere a urmăririi penale“ Dacă procurorul ierarhic superior celui care a dispus soluția constată, ulterior, că nu a existat împrejurarea pe care se întemeia clasarea, infirmă ordonanța și dispunere redeschiderea urmăririi penale.”

Față de cele expuse, având în vedere și practica C.E.D.O. invocată, se poate ușor constata că procurorii respectivi trebuiau cercetați pentru infracțiuni contra umanității în cazul cărora nu operează prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu există în cauză posibilitatea clasării acestei cauze pe motivul prescripției. (Ec Adrian Radu).

 

 

 

 

 

 

 

Citeste in continuare
Comenteaza si tu

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Eveniment

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon?

Publicat

pe

Cum alegi paleta de culori pentru un buchet cu Stitch în funcție de sezon

Prima dată când am văzut un buchet construit în jurul lui Stitch am zâmbit puțin neîncrezător. Mi se părea o combinație ciudată, un personaj albastru cu urechi mari plantat în mijlocul florilor. Apoi mi-a picat fisa. Tot secretul stă în culoare. Albastrul lui aparte schimbă felul în care percepi restul aranjamentului, iar de aici pornește toată discuția despre paletă. Nu alegi florile întâi și pui personajul peste ele, ci gândești totul invers, pornind de la el.

Întrebarea revine aproape de fiecare dată, fie că e vorba de o aniversare, de un gest pentru cineva drag sau de un cadou pentru un colecționar al universului ăsta. Ce culori merg cu Stitch și cum le potrivești cu perioada anului. Răspunsul scurt e că pornești de la albastrul-turcoaz al personajului și alegi nuanțe care fie îl scot în evidență prin contrast, fie îl prelungesc prin tonuri apropiate, ajustând totul după lumina și atmosfera sezonului. Răspunsul lung merită o cafea și câteva minute, fiindcă depinde de anotimp, de lumină și de starea pe care vrei să o transmiți. Hai să le luăm pe rând, ca între prieteni, nu ca dintr-un manual.

De ce contează atât de mult culoarea de bază a personajului

Tot farmecul vine din faptul că Stitch are un albastru care nu seamănă cu albastrul florilor obișnuite. E un albastru-turcoaz, ușor saturat, cu accente de roz în interiorul urechilor. Asta înseamnă că personajul aduce deja două culori în ecuație înainte să așezi o singură floare lângă el. Dacă ignori amănuntul ăsta, ajungi ușor la un aranjament care se bate cap în cap, în care albastrul rece și florile nimeresc în registre care nu vorbesc între ele.

Gândește-te la el ca la o piesă vestimentară cu personalitate. Când porți ceva turcoaz, nu te îmbraci la întâmplare pe dedesubt, ci cauți ce-l pune în valoare. Aici e la fel. Albastrul cere ori contraste calde care îl scot în față, ori tonuri reci care îl liniștesc și îl extind. Sezonul intervine exact în decizia asta, pentru că ne modelează așteptările legate de culoare aproape pe nesimțite.

Mai e un lucru pe care l-am prins abia în timp. Florile naturale și cele lucrate manual, din materiale textile sau hârtie, reacționează diferit la aceeași culoare, în funcție de lumina anotimpului. Un roz care pare delicat în aprilie devine spălăcit într-o zi cenușie de noiembrie. Așa că nu vorbim doar despre nuanțe, ci și despre intensitate și despre cum cade lumina pe ele.

Primăvara și pastelurile care respiră

Primăvara e, fără doar și poate, sezonul cel mai prietenos cu Stitch. O spun din experiență, fiindcă majoritatea comenzilor de genul ăsta pică exact în lunile astea. Lumina e blândă, difuză, iartă mult. Pastelurile prind viață fără să pară sterse, iar albastrul personajului se așază firesc lângă nuanțe deschise.

Direcția cea mai sigură rămâne combinația dintre roz pudrat, lila pal și un alb cald, ușor cremos. Rozul leagă personajul de accentele lui interioare, lila construiește o punte între albastru și roz, iar albul aduce aer. O paletă care nu strigă, dar se reține. Dacă vrei ceva mai jucăuș, poți strecura un galben foarte deschis, gen primulă, fără să exagerezi cu el.

Ce nu prea merge primăvara sunt tonurile foarte închise sau prea contrastante. Un aranjament cu Stitch pe roșu intens și verde închis va arăta, ca să fiu sincer, parcă rătăcit din alt sezon. Mintea noastră asociază aprilie cu prospețime, iar culorile grele rup senzația. Mai bine ții totul ușor, aproape transparent, și lași albastrul personajului să fie singurul accent puternic.

Trucul cu o singură culoare dominantă

Recomand des să alegi o singură culoare principală pe lângă albastru și abia apoi să adaugi câteva accente discrete. Primăvara, rozul pudrat face minunat treaba asta. Restul devin doar note de sprijin. Așa scapi de aranjamentele aglomerate, în care fiecare floare se luptă pentru atenție și, până la urmă, nu iese nimic în evidență.

Vara și culorile care nu se sfiesc

Vara schimbă regulile cu totul. Lumina e puternică, directă, uneori chiar dură la prânz, iar culorile palide se topesc sub ea, par decolorate. Acum e momentul să crești saturația și să mizezi pe energie. Coralul, fucsia, turcoazul mai aprins și galbenul cald devin dintr-odată potrivite, ba chiar de dorit.

Stitch se simte excelent într-o paletă tropicală, ceea ce are sens, fiindcă personajul însuși vine dintr-o lume cu plaje și ocean. Un buchet pe coral și turcoaz, cu mici accente verzi de palmier, prinde fix atmosfera de vacanță. E genul de aranjament care merge la o petrecere în aer liber sau ca dar pentru cineva care pleacă în concediu. Culoarea spune deja jumătate din poveste.

Dacă persoana e mai temperată la gust, poți alege o variantă blândă a verii, cu albastru senin, alb și un singur accent de galben sau coral. Rămâne luminos, dar nu strident. Vara nu cere neapărat culori țipătoare. Cere mai degrabă curaj și contururi clare, care țin piept soarelui.

Toamna, când buchetul cere tonuri calde

Toamna m-a luat prin surprindere, recunosc cinstit. Aș fi pariat că un personaj albastru n-are ce căuta în paleta de chihlimbar și ruginiu a sezonului. Și uite că tocmai contrastul dintre albastrul rece și nuanțele calde scoate unul dintre cele mai elegante rezultate posibile. E ca atunci când pui o eșarfă albastră peste un palton de culoarea frunzelor uscate. Merge fix pentru că nu te-ai fi așteptat.

Paleta câștigătoare aici cuprinde caramel, terracotta, muștar și un bordo discret. Albastrul personajului devine punctul rece care echilibrează căldura din jur, iar întregul aranjament capătă o profunzime pe care primăvara nu o are. Lumina de toamnă, mai joasă și mai aurie, scoate frumos tonurile calde, le face să pară pline, aproape catifelate.

Un pont practic. Toamna ocolește albul pur, fiindcă taie căldura paletei și răcește totul brusc. Pune în loc un crem profund sau un bej cald, care lasă aranjamentul unitar. Dacă tot vrei o notă mai deschisă, mergi pe piersică prăfuit, care leagă chihlimbarul de albastru fără să strice armonia.

Iarna și contrastele care prind la lumina serii

Iarna lumina naturală e scurtă și rece, iar majoritatea cadourilor ajung la destinatar seara, la lumina lămpilor sau a ghirlandelor. Asta schimbă regula din temelii. Culorile trebuie să reziste luminii calde, artificiale, care altfel le îngălbenește. De-aia iarna funcționează atât de bine cu contraste puternice și accente metalice.

Combinația clasică a sezonului așază albastrul personajului lângă alb pur, argintiu și o notă de albastru-noapte. Rezultatul are ceva glacial și sofisticat, exact pe gustul perioadei de sărbători. Vrei căldură în mijlocul iernii. Adaugă un roșu profund sau un verde de brad și ai instant o paletă festivă, fără să pierzi identitatea lui Stitch.

O variantă pe care o ador e cea pe alb și argintiu, cu personajul ca unic punct de culoare. Minimalistă, curată, parcă un fulg de nea ridicat în jurul lui. Funcționează grozav pentru cei care nu suportă aranjamentele încărcate și preferă ceva elegant, restrâns. Iarna, ce-i drept, mai puțin chiar înseamnă mai mult.

Atenție la lumina în care va fi văzut buchetul

Pe lângă sezon, merită să te gândești unde va sta efectiv aranjamentul. Un buchet care arată impecabil ziua, lângă fereastră, poate părea cu totul altceva seara, sub becuri calde. Iarna problema apare cel mai des, pentru că stăm mai mult în casă, la lumină artificială. Dacă știi că darul va fi privit seara, alege culori cu mai mult contur și contrast, ca să nu se piardă.

Cum împaci sezonul cu ocazia

Aici e partea pe care mulți o sar, și greșesc. Sezonul îți dă paleta de bază, ocazia o reglează. Un cadou romantic cere nuanțe mai calde și mai intime, indiferent de luna în care îl oferi. O aniversare de copil suportă culori vesele chiar și pe ger. O felicitare de absolvire poate merge pe tonuri mai sobre, mai mature, fără să iasă din anotimp.

Practic, te uiți întâi la sezon ca să prinzi atmosfera și lumina, apoi rafinezi după persoană și după moment. Faci un cadou de Crăciun pentru o adolescentă topită după Stitch. Poți păstra albul și argintiul iernii, dar adaugi un roz vesel care o reprezintă. Rămâi fidel sezonului și, în același timp, personalizezi. Tocmai gândirea asta face diferența între un buchet luat la repezeală și unul care chiar comunică ceva.

Lucrul ăsta se vede cel mai bine la brandurile care tratează comanda ca pe o conversație, nu ca pe o tranzacție rece. Atelierul cu Daruri, fondat în 2024, este un brand românesc de cadouri personalizate și buchete de flori. Conceptul e orientat spre tineri, cu accent pe calitate și pe un proces de comandă exclusiv, simplu și orientat către client, de la selecție și mesaj pe panglică până la livrare. Pentru genul ăsta de cadou gândit pe gustul cuiva anume merg foarte bine buchete cu Stitch, unde paleta se poate ajusta după sezon și după persoana care îl primește.

Mici detalii care schimbă tot rezultatul

Culoarea florilor e doar jumătate din socoteală. Panglica, ambalajul și fundalul aranjamentului contează enorm, și sunt exact lucrurile pe care le neglijăm. O panglică nepotrivită poate strica o paletă altfel impecabilă, iar una bine aleasă o poate ridica vizibil.

Vara, o panglică turcoaz sau coral prelungește energia paletei. Iarna, una argintie sau de catifea bordo aduce instant aerul de sărbătoare. Toamna merge un satin caramel sau o sfoară naturală, rustică, iar primăvara o panglică de in deschis sau una roz pudrat închide frumos cercul. Par mărunțișuri, dar tocmai ele dau impresia că aranjamentul a fost gândit, nu asamblat pe fugă.

Și încă ceva despre ambalaj. Hârtia kraft caldă stă bine cu toamna și cu primăvara naturală, în timp ce hârtia colorată sau cea cu finisaj satinat se potrivește mai degrabă verii vesele și iernii festive. Dacă albastrul lui Stitch e vedeta, ambalajul ar trebui să rămână discret, ca să nu fure atenția. Personajul și culoarea lui sunt mereu centrul, restul doar le servește.

Paleta care ți se potrivește ție, nu doar calendarului

Toate regulile astea ajută, însă nimic nu bate intuiția când o ai exersată un pic. Sezonul îți dă un punct de plecare solid, lumina îți spune cât de saturate să fie culorile, iar ocazia rafinează totul. La final, cel mai bun buchet rămâne cel care îți seamănă ție sau persoanei căreia i-l dai. Dacă cineva adoră rozul în decembrie, lasă-l acolo, chiar dacă manualul de culoare ar zice altfel.

Am ajuns să cred că armonia nu înseamnă o schemă perfectă, ci coerența unei intenții. Un buchet construit în jurul lui Stitch, cu o paletă gândită după anotimp și după om, transmite mai mult decât niște flori frumoase. Spune că cineva a stat puțin și s-a gândit. Iar asta, sincer, e darul adevărat din spatele culorilor.

Citeste in continuare

Eveniment

Cum alegi cele mai potrivite compleuri pentru garderoba de zi cu zi?

Publicat

pe

Cum alegi cele mai potrivite compleuri pentru garderoba de zi cu zi

Diminețile în care te uiți în dulap și ai impresia că ai multe haine, dar nimic care să se lege într-o ținută coerentă, sunt mai comune decât ne place să recunoaștem. Nu e vorba neapărat de lipsă de opțiuni. De multe ori e pur și simplu oboseala aia mică, domestică, pe care o simți înainte de cafea, când ai vrea să arăți bine fără să negociezi zece minute cu un umeraș încăpățânat.

Tocmai aici intră în joc seturile bine alese. Sunt practice, dar nu într-un fel plictisitor. Au ceva liniștitor în ideea că partea de sus și partea de jos deja se înțeleg între ele, iar tu nu mai trebuie să faci pe stilistul la șapte și jumătate dimineața, cu un ochi la telefon și unul la vremea de afară.

Numai că nu orice compleu e bun pentru viața reală. Una e să arate impecabil într-o fotografie de produs, cu lumina perfectă și modelul care pare că n-a alergat niciodată după autobuz, și alta e să funcționeze într-o zi normală, cu mers mult, birou, cumpărături, poate o cafea pe fugă și, cine știe, o vizită spontană la cineva drag. Alegerea potrivită ține de material, croială, proporții, ritmul tău de viață și chiar de starea pe care vrei s-o porți pe tine.

De ce au ajuns compleurile o alegere atât de iubită

Există haine care cer mult de la tine și haine care te ajută. Un compleu reușit intră în a doua categorie. Îți oferă impresia de ținută pusă la punct fără să te oblige la prea multă planificare, iar asta, sincer, valorează mult în garderoba de zi cu zi.

În ultimii ani, ideea de garderobă utilă a câștigat teren. Editorii Vogue vorbesc despre piese de bază versatile, purtate sezon după sezon, iar Who What Wear insistă pe ideea unui dulap construit conștient, din piese care se combină ușor și reduc stresul deciziilor zilnice. În același registru, publicațiile de stil observă că seturile coordonate sunt apreciate tocmai pentru că oferă o formulă rapidă, coerentă și ușor de adaptat pentru contexte diferite.

Aici apare farmecul lor real. Nu doar că arată bine împreună, dar pot fi despărțite și purtate separat, ceea ce înseamnă că un singur compleu bun poate da naștere la mai multe ținute. Bluza merge cu jeanși, pantalonii merg cu o cămașă simplă, iar dintr-odată hainele tale lucrează mai inteligent.

Mai e ceva. Un compleu bun îți dă o anumită siguranță. Te îmbraci repede, te privești în oglindă și ai senzația că ești deja așezată în ziua ta, că nu mai trebuie să repari nimic. Uneori fix asta lipsește.

Garderoba de zi cu zi nu cere spectaculos, ci potrivit

Când alegi un compleu pentru purtare frecventă, tentația e să te lași dusă de piesa cea mai fotogenică. Un imprimeu puternic, o culoare foarte la modă, un material care cade superb în poze. Numai că garderoba zilnică nu trăiește din fotografii, trăiește din repetiție.

Asta înseamnă că primul criteriu nu ar trebui să fie efectul de wow, ci cât de des îl vei purta fără să simți că te-ai costumat. Dacă îl vezi mergând cu adidași, cu un trench simplu, cu o geantă obișnuită și chiar cu geaca ta favorită, atunci e un semn bun. Dacă îl poți imagina doar într-un context perfect, cu pantofi perfecți și păr perfect, probabil va rămâne mai mult în dulap decât pe tine.

Hainele pentru viața de zi cu zi trebuie să aibă ceva ușor de locuit. Nu spun să fie banale, deloc. Dar au nevoie de acea naturalețe care nu te face să te întrebi la fiecare oră dacă te strânge, dacă se șifonează, dacă te lățește sau dacă pare prea mult pentru o simplă ieșire după pâine.

Începe cu stilul tău real, nu cu versiunea ta imaginară

Aici, sincer, multe cumpărături o iau razna. Nu fiindcă femeile nu știu ce le place, ci fiindcă uneori cumpără pentru o viață pe care încă nu o trăiesc. Pentru brunch-uri elegante în fiecare weekend, pentru drumuri line între întâlniri creative, pentru o disciplină vestimentară pe care marțea, la ora opt, nu o mai are nimeni.

Un compleu bun trebuie ales pentru rutina ta reală. Dacă mergi mult pe jos, ai nevoie de libertate de mișcare și materiale care rezistă decent la purtare. Dacă lucrezi într-un mediu relaxat, poate funcționează un set din bumbac gros, jerseu compact sau tricot fin. Dacă ai nevoie să pari ușor mai îngrijită, atunci un compleu cu pantaloni drepți și sacou lejer ori o variantă din stofă subțire poate face treabă excelentă.

Gândește-te, fără să idealizezi prea mult, cum arată o săptămână obișnuită. Câte ore stai pe scaun, cât mergi, cât de des intri și ieși din spații încălzite, cât de des te vezi în situații în care vrei să pari aranjată, dar nu scorțoasă. Răspunsurile astea valorează mai mult decât orice trend.

Materialul schimbă totul, chiar dacă uneori îl ignorăm

Un compleu poate avea o croială minunată și totuși să nu fie o alegere bună dacă materialul nu lucrează în favoarea ta. În purtarea de zi cu zi, textura, respirabilitatea și felul în care țesătura se comportă după câteva ore contează enorm. Uneori chiar mai mult decât designul.

Bumbacul este, de regulă, o alegere excelentă pentru seturile casual. Respiră bine, se simte familiar pe piele și nu dă senzația aia de haină care te obligă să stai dreaptă ca să arate bine. Dacă are și un mic procent de elastan, cu atât mai bine, fiindcă se mișcă frumos și nu devine rigid.

Inul este superb, mai ales în sezonul cald, dar trebuie acceptat cu tot cu firea lui. Se șifonează, iar asta face parte din farmecul lui. Dacă te enervează orice cută apărută după o oră de purtare, probabil nu e alegerea ideală pentru compleul tău de zi cu zi, chiar dacă pe umeraș pare poveste.

Tricotul fin sau jerseul de calitate pot fi extraordinare pentru seturi comode, mai ales toamna și iarna. Au acea moliciune care te face să le alegi din reflex. Totuși, e important să verifici cum se așază în zonele sensibile, la genunchi, la coate, în jurul șoldurilor, pentru că unele materiale se pot deforma repede.

Stofa subțire, amestecurile cu viscoză și materialele fluide sunt foarte bune când vrei o ținută care să arate îngrijit fără să fie rigidă. În plus, multe dintre ele trec elegant dinspre zi spre seară. Contează însă ca țesătura să nu fie prea subțire sau prea lucioasă, altfel compleul poate părea mai degrabă festiv decât practic.

Publicațiile de modă insistă tot mai mult pe piese versatile, pe straturi ușor de combinat și pe materiale care susțin purtarea repetată, nu doar efectul vizual de moment. Tocmai de aceea, când alegi un set pentru uz frecvent, merită să pui mâna pe material și să-l judeci cât mai puțin romantic și cât mai sincer.

Croiala bună nu urmează doar corpul, ci și ritmul tău

Se spune des că o haină trebuie să avantajeze silueta. E adevărat, desigur, dar formula asta e puțin prea vagă. În viața reală, o croială bună nu doar că îți vine bine, ci te lasă să trăiești în ea fără să te pedepsească la fiecare mișcare.

Un pantaloni foarte strâmt poate arăta impecabil în cabinele de probă și să devină obositor după două ore. Un sacou foarte structurat poate ridica ținuta, dar dacă nu poți sta comod la birou sau într-o mașină, începe să pară o idee frumoasă și atât. Un top foarte scurt poate funcționa excelent în anumite contexte, însă pentru garderoba zilnică ai nevoie, de obicei, de ceva mai flexibil.

Cele mai reușite compleuri sunt cele în care proporțiile par firești. Pantalonii drepți sau ușor largi, fustele line, hanoracele curate, fără volume inutile, cămășile lejere și sacourile relaxate tind să reziste mai bine în timp. Nu fiindcă ar fi lipsite de personalitate, ci fiindcă nu depind excesiv de o modă trecătoare.

Mai ales la seturi, echilibrul contează mult. Dacă partea de sus e amplă, partea de jos ar trebui să păstreze o linie clară. Dacă pantalonii sunt foarte largi, topul are nevoie de structură sau măcar de o lungime bine gândită. Altfel, compleul nu mai pare effortless, cum spun revistele, ci doar prea mult material într-o zi obișnuită.

Culoarea potrivită este cea pe care nu o obosești repede

Poți iubi o culoare și totuși să nu fie bună pentru un compleu de zi cu zi. Asta nu înseamnă că trebuie să alegi doar bej, gri, bleumarin și alte nuanțe cuminți până la anonimat. Înseamnă doar că merită să observi ce porți cu adevărat, nu ce admiri la altele.

Nuanțele neutre au avantajul că se combină ușor și obosesc greu. Un compleu crem, taupe, gri călduț, bleumarin sau maro ciocolatiu poate fi purtat de multe ori fără să pară mereu același. Cu alte accesorii, alt strat deasupra, altă încălțăminte, își schimbă repede tonul.

Culorile saturate pot fi minunate, mai ales dacă știi că te reprezintă. Un verde stins, un burgundy, un albastru petrol sau un roz prăfuit pot aduce viață garderobei fără să devină greu de integrat. Doar că e bine să alegi o nuanță care se întâlnește deja cu restul hainelor tale, nu una care cere un dulap nou ca să poată fi purtată.

Tendințele actuale favorizează atât neutrele de bază, cât și accentele de culoare introduse prin seturi ușor de separat și recombinat. Asta face compleurile și mai utile, fiindcă poți cumpăra o culoare care te scoate puțin din rutină, dar fără să te condamne la o singură formulă de styling.

Imprimeurile cer mai multă atenție decât par la început

Aici părerile sunt împărțite. Unele femei se simt grozav în imprimeuri și le poartă cu o naturalețe care nu poate fi învățată. Altele, deși le admiră, au mereu senzația că imprimeul intră primul într-o încăpere și ele abia apoi.

Pentru garderoba de zi cu zi, un compleu imprimat poate fi o alegere foarte bună doar dacă motivul nu te limitează prea mult. Dungile discrete, carourile fine sau motivele geometrice simple sunt de obicei mai ușor de purtat decât florile foarte mari ori desenele extrem de contrastante. Nu e o regulă rigidă, doar o observație pe care multe cumpărături pripite o confirmă.

Mai contează și cât de ușor poți separa piesele. Dacă imprimeul e foarte specific, pantalonii sau bluza vor fi mai greu de combinat cu alte haine. Asta reduce utilitatea compleului, iar pentru garderoba zilnică utilitatea chiar ar trebui să cântărească serios.

Mărimea corectă nu este cea care te flatează în oglindă timp de două minute

Probabil aici se fac cele mai multe compromisuri. O haină ușor mai mică poate părea suportabilă în cabină. O haină ușor mai mare poate părea reparabilă din accesorii sau încălțăminte. În realitate, dacă mărimea nu e bună, compleul nu va avea viață lungă în dulapul tău.

Un set pentru zi de zi trebuie probat în mișcare. Așază-te, ridică brațele, fă doi pași mai mari, trage aer adânc. Verifică dacă pantalonii trag într-o zonă, dacă bluza se ridică prea mult, dacă sacoul se încrețește urât când închizi brațele. Sună banal, știu, dar tocmai detaliile astea despart o achiziție bună de una pe care o regreți discret după prima purtare.

Mai există și tentația de a cumpăra pentru silueta pe care speri s-o ai peste o lună. Nu e cea mai dreaptă formă de optimism. Garderoba de zi cu zi ar trebui să îți fie aliată în prezent, nu promisiune pentru altă versiune a ta.

Caută compleuri care pot fi purtate și împreună, și separat

Adevărata valoare a unui set apare când fiecare piesă are viață și singură. Poate părea un detaliu secundar, dar nu este. Dacă pantalonii merg cu tricouri simple, pulovere fine și cămăși albe, ai câștigat enorm. Dacă partea de sus se potrivește cu jeanși, fuste sau pantaloni drepți, și mai bine.

Așa se construiește o garderobă inteligentă, nu doar una ordonată. Un compleu purtat doar în formula lui originală poate fi frumos, dar nu foarte eficient. În schimb, unul care se desface în două sau chiar trei direcții diferite te ajută să scoți mai mult din fiecare cumpărătură.

Who What Wear subliniază tocmai această logică a capsulei vestimentare, în care piesele trebuie să colaboreze între ele și să reducă efortul zilnic de a compune ținute. Iar revistele care urmăresc tendințele seturilor coordonate observă același lucru: farmecul lor stă și în faptul că pot fi dispersate ușor în restul garderobei.

Gândește compleul în funcție de anotimp, nu doar de aspect

Un set superb din tricot dens poate părea tentație pură în magazin, dar dacă locuiești într-un loc unde intri repede în spații supraîncălzite, riști să-l porți mai rar decât ai crezut. La fel, un compleu foarte subțire și fluid poate fi minunat vara, dar aproape inutil dacă petreci mare parte din an în temperaturi schimbătoare.

Pentru primăvară și toamnă, cele mai practice sunt materialele medii, suficient de ușoare cât să permită stratificarea și suficient de consistente cât să nu pară neterminate. Vara cere fibre respirabile, croieli lejere și culori care nu absorb tot soarele din oraș. Iarna funcționează mai bine seturile care pot primi dedesubt sau deasupra încă un strat fără să devină incomode.

Vogue atrage atenția că piesele de bază purtate frecvent trebuie să reziste de la un sezon la altul tocmai prin capacitatea lor de a fi suprapuse și adaptate. Cu alte cuvinte, un compleu bun pentru zi cu zi nu trăiește singur, ci împreună cu paltonul, cardiganul, geaca și încălțările tale obișnuite.

Nu ignora încălțămintea cu care îl vei purta de fapt

Aici se rupe filmul, cum se spune. În magazin sau online vezi setul cu pantofi impecabili, poate cu sandale fine, poate cu botine elegante. În viața ta de zi cu zi, însă, îl vei purta probabil cu adidași, mocasini, balerini, ghete joase sau ceva ce nu te trădează după două stații.

De aceea merită să-ți imaginezi compleul exact cu încălțămintea pe care o folosești cel mai des. Dacă pantalonii cer mereu toc pentru a cădea bine, poate nu sunt cei mai practici pentru rutina ta. Dacă tivul se lovește de asfalt cu pantofi comozi, setul începe să coste mai mult decât pare, pentru că va cere retușuri sau compromisuri.

Un compleu cu adevărat bun are această modestie funcțională. Arată bine și cu încălțări normale, nu doar cu versiunea idealizată a unei zile fără grabă.

Când merită să alegi un compleu casual și când unul mai structurat

Nu toate seturile trebuie să facă același lucru. Unele sunt perfecte pentru zilele relaxate, altele pentru contexte în care vrei să pari puțin mai adunată. E bine să știi de la început ce rol îi ceri.

Compleul casual, din bumbac, tricot, jerseu sau materiale moi, e ideal pentru alergătura obișnuită. Merge la drumuri prin oraș, la cafea, la birouri relaxate și în acele zile în care vrei confort clar, dar fără senzația de pijama ieșită din casă. Cheia este să aibă linii curate și un material care nu arată ieftin după două spălări.

Compleul structurat, cu pantaloni mai bine croiți, vestă, sacou sau cămașă asortată, e util când ai întâlniri, prezentări, vizite sau pur și simplu chef să te simți mai compusă. Nu trebuie să fie rigid ca un costum clasic. Din contră, cele mai reușite variante sunt cele care păstrează rafinamentul, dar lasă corpului loc să respire.

În garderoba de zi cu zi, ideal este să ai măcar un set care înclină spre casual și unul care poate urca lejer spre smart casual. Revistele de modă tratează tot mai des această zonă intermediară, unde hainele trebuie să echilibreze relaxarea cu un aer îngrijit, fără să cadă nici în monotonie, nici în exces.

Bugetul trebuie gândit în cost per purtare, nu în impulsul de moment

Un compleu ieftin poate fi o idee bună dacă materialul e decent, croiala simplă și șansele de purtare mari. La fel de bine, poate fi o cheltuială risipită dacă după două spălări și-a pierdut forma și după trei purtări deja nu-ți mai place cum stă. Pe de altă parte, nici varianta scumpă nu este automat salvatoare.

Pentru garderoba de zi cu zi, merită investit mai ales în seturile pe care le vei purta des și în multe feluri. Dacă poți construi cu ele minimum patru sau cinci combinații diferite, deja costul lor se justifică mai ușor. Când o piesă stă mult în dulap așteptând o ocazie specială, chiar și un preț mic ajunge mare.

Poate sună foarte pragmatic, dar moda de zi cu zi are nevoie și de un pic de matematică. Nu rece, nu cinică, doar sinceră. Cât de des o vei purta, cât de ușor o vei întreține, cât de bine rezistă și cât de repede te saturi de ea.

Cum îți dai seama că un compleu te reprezintă cu adevărat

Uneori simți imediat. Îl probezi și nu ai impulsul să tragi de el, să-l explici, să-l negociezi. Nu cauți scuze pentru lungime, pentru cusături, pentru culoare. Pur și simplu îți vine și te face să te recunoști.

Alteori, semnele sunt mai discrete. Te gândești spontan la trei situații în care l-ai purta. Îți imaginezi cu ce geantă merge, cu ce jachetă, cu ce cercei. Nu te întrebi dacă e prea mult sau prea puțin. Parcă își găsește singur locul printre hainele tale.

Asta contează mai mult decât pare. Fiindcă un compleu potrivit nu trebuie doar să te îmbrace, ci să-ți simplifice ziua și să-ți susțină felul de a fi. Stilul personal nu e ceva solemn. E, mai degrabă, suma acelor alegeri care nu te obosesc și totuși te fac să te simți bine în pielea ta.

O singură piesă bună poate schimba felul în care îți folosești tot dulapul

Partea frumoasă la seturile bine alese este că ele aduc ordine fără să pară rigide. Te ajută să vezi mai limpede ce îți lipsește și ce ai deja. Uneori, după ce găsești compleul potrivit, observi că restul garderobei începe să se lege altfel în jurul lui.

Poate de aceea atâtea femei caută astăzi variante ușor de integrat, care oferă confort, versatilitate și o notă de coerență vizuală într-o garderobă reală, nu imaginară. Un set bine ales nu este un moft și nici o soluție leneșă. Este, mai degrabă, o formă de inteligență practică aplicată stilului personal.

Dacă ești în faza în care vrei să compari variante purtabile și ușor de adaptat pentru rutina ta, merită să te uiți atent și la selecții de compleuri dama care pun accent pe combinații deja armonizate și pe piese ce pot fi desprinse și purtate în mai multe formule.

Ce merită să reții înainte de cumpărare

Cel mai potrivit compleu pentru garderoba de zi cu zi nu este neapărat cel mai spectaculos și nici cel mai la modă. Este cel pe care îl îmbraci fără ezitare, care se așază bine când te miști, care nu te obligă la încălțăminte imposibilă și care îți permite să construiești mai mult de o singură ținută.

Alege cu ochii deschiși spre material, croială, proporții și felul în care arată după câteva ore, nu doar după două minute în oglindă. Gândește-l în raport cu viața ta reală, cu temperatura de afară, cu drumurile tale, cu obiceiurile tale și, poate cel mai important, cu felul în care vrei să te simți într-o zi obișnuită.

Un compleu bun are ceva liniștit în el. Nu te strigă, nu te împinge, nu te transformă în altcineva. Te ajută să fii tu, doar ceva mai așezată, mai coerentă și mai pregătită pentru tot ce aduce ziua. Iar într-o garderobă folosită pe bune, asta chiar înseamnă mult.

Citeste in continuare

Cultură

The Grand Ball of Princes and Princesses Monte-Carlo: O noapte cu strălucire la Iași

Publicat

pe

De

O experiență unică în viață, adusă de unul dintre cele mai importante evenimente din Monaco, care va avea loc în Palatul Culturii – Iași.

Se desfășoară încet, sub șoaptele aurite ale istoriei și ecourile măreției regale, o noapte de splendoare unică care va avea loc în inima României. Pe 6 septembrie 2025, Balul Grandios al Prinților și Prințeselor de la Monte-Carlo va umple sălile Palatului Culturii din Iași, aducând cu el eleganța atemporală a celor mai ilustre tradiții monegasce.

De secole, Monte-Carlo este sinonim cu grația, noblețea și arta celebrării — o lume în care prinții și prințesele, împodobiți cu mătase și diamante, dansează pe podele de marmură sub lumina a mii de candelabre. Acum, această moștenire a rafinamentului părăsește Coasta de Azur și aduce cu ea spiritul Balului Grandios, un spectacol care depășește granițele și transformă visele în realitate.

O noapte de opulență și farmec

Când ușile Palatului Culturii se vor deschide, oaspeții vor păși într-o lume unde fantezia devine realitate. Balul Grandios va aduce în fața invitaților un spectacol de simfonii orchestrale, valsuri care plutesc prin aer ca niște ecouri ale trecutului, și cine cu lumânări demne de regalitate.

Nobili din toată Europa și nu numai se vor reuni, uniți sub semnul grației, moștenirii și eleganței. Fiecare detaliu va purta semnătura stilului Monte Carlo: strălucirea cupelor de șampanie, foșnetul mătăsii pe podelele poleite, și mirosul florilor de sezon, toate într-o atmosferă regală.

Va fi o celebrare nu doar a frumuseții și rafinamentului, ci și a legăturii dintre trecut și prezent, între aristocrația românească și farmecul etern al Monaco-ului.

Iași: Oraș al culturii și patrimoniului regal

Nu există loc mai potrivit pentru acest eveniment grandios decât Iașiul, un oraș a cărui esență este pătrunsă de eleganță aristocratică și prestigiu cultural. Cunoscut drept Capitala Culturală a Europei și Oraș Regal, Iașiul a fost de multă vreme un simbol al intelectului, rafinamentului și strălucirii artistice.

Străzile sale spun povești cu poeți și regi, iar palatele și monumentele sale aduc un omagiu trecutului nobil. În centrul acestei sărbători se află Palatul Culturii, o bijuterie arhitecturală neo-gotică, considerată una dintre cele mai impunătoare clădiri din țară.

Construit între 1906 și 1925, palatul a fost ridicat pe ruinele fostei Curți Domnești a Moldovei. Acum, în aceste săli încărcate de istorie, Balul va prinde viață — un spectacol de coroane strălucitoare, rochii ample și amintiri ale unui timp regal care nu va fi uitat.

O moștenire a eleganței care continuă

Balul Grandios al Prinților și Prințeselor din Monte-Carlo este o celebrare a tradiției și nobleței, o călătorie prin istorie și o reafirmare a valorilor regale.

Acum, pentru prima dată, Iașiul devine scena acestui spectacol unic, aducând magia Monaco-ului în inima României. În noaptea de 6 septembrie, sub candelabrele de cristal ale Palatului Culturii, trecutul și prezentul vor dansa împreună, iar strălucirea Monte-Carlo-ului va găsi un nou cămin în orașul regal al României.

Pentru cei care visează în aur și dansuri nobile, acesta nu este doar un eveniment. Este istorie în devenire.

Get in touch
NOBLE MONTE-CARLO
8 Rue des Oliviers, Monte-Carlo
98000 – Principality of Monaco
Phone number: +377607934575 (Monaco)
Email: grandbal@noblemontecarlo.mc

Citeste in continuare

Parteneri

Ultimile stiri locale

Uncategorizedo zi inainte

Cum ar fi dacă ceasul tău s-ar antrena alături de tine?

Poate smartwatch-ul tău să măsoare viteza unei lovituri de smash la badminton? București, 3 august 2026 – Pe măsură ce interesul...

Uncategorizedo zi inainte

TAG investește 500.000 de euro în retail în 2026, pentru modernizarea magazinelor și extinderea portofoliului

București, 3 august 2026 – TAG, producător român de uniforme medicale cu peste 20 de ani de experiență și operatorul celei...

Uncategorized4 zile inainte

SUMMER WELL implineste 15 ani. Festivalul care a transformat muzica intr-un univers cultural revine in august

Exista festivaluri la care mergi pentru un concert. Si exista Summer Well – locul in care muzica este doar inceputul....

Uncategorized4 zile inainte

HONOR Magic V6: designul care se poartă

HONOR propune o nouă perspectivă asupra telefoanelor pliabile: din dispozitive tehnologice în accesorii de stil personal București, 31.07.2026: După prezentarea...

Uncategorized4 zile inainte

Zyxel Networks îmbunătățește guvernanța în materie de securitate a produselor pentru a proteja IMM-urile și furnizorii de servicii de gestionare (MSP)

Pe măsură ce amenințările cibernetice bazate pe inteligența artificială (AI) iau amploare și reglementările privind securitatea cibernetică devin tot mai...

Uncategorized5 zile inainte

Ce înseamnă K-Beauty?

Ai auzit termenul peste tot — pe TikTok, în recomandările prietenelor, pe rafturile din dm sau Kaufland. „K-Beauty” a devenit...

Uncategorized5 zile inainte

Retailul electro-IT mută competiția de la produs la servicii: 90% dintre instalările de aer condiționat, realizate în cel mult trei zile

București, 30 iulie 2026 – Peste 90% dintre instalările de aparate de aer condiționat realizate prin evomag în acest an au...

Uncategorized5 zile inainte

Dincolo de capacitatea bateriei: cum regândește HONOR Magic V6 autonomia unui telefon pliabil

Tehnologia siliciu-carbon aduce 6.660 mAh într-un design ultra-subțire, construit pentru utilizare pe termen lung București, 30 iulie 2026 – Există momente...

Uncategorized5 zile inainte

Axis lanseaza o carcasa pentru conectarea camerelor video IP la retele celulare private

Axis Communications anunta o carcasa cu conectivitate celulara, care ofera o solutie completa si eficienta din punct de vedere al...

5 zile inainte

Ziua Timișoarei 2026, sărbătorită prin patru zile de evenimente

Programul Zilei Timișoarei 2026 începe pe 31 iulie și se încheie pe 3 august, cu manifestări organizate în mai multe...

Afaceri6 zile inainte

Importanța unei strategii digitale integrate pentru creșterea afacerii

Companiile care obțin rezultate constante în mediul online nu se bazează pe acțiuni întâmplătoare. Ele construiesc procese clare și investesc...

Uncategorized6 zile inainte

Studiu Xiaomi: 9 din 10 români spun că o cameră de supraveghere este cel mai util dispozitiv atunci când pleacă în vacanță

București, 29 iulie 2026. În sezonul de vară, românii pleacă în vacanță în număr ridicat, dar nu înainte de a se...

Uncategorized6 zile inainte

De ce HONOR Magic V6 continuă să stabilească standardul în segmentul telefoanelor pliabile

București, 29.07.2026 – Pe măsură ce segmentul smartphone-urilor pliabile premium evoluează și noi modele apar pe piața locală, diferențierea nu mai...

Uncategorized6 zile inainte

Sezamo: Produsele italienești generează coșuri cu 25% mai valoroase decât media

București, 29 iulie 2026 – Produsele italienești continuă să câștige teren în preferințele clienților supermarketului online Sezamo. Datele Sezamo arată că...

Afaceri6 zile inainte

Cum alegi parfumul potrivit pentru vară? Ingredientele care rezistă în sezonul cald

Vara schimbă tot: hainele pe care le purtăm, rutina de îngrijire și chiar parfumul pe care îl alegem în fiecare...

Știrile Săptămânii