Padbolul românesc revine din Suedia cu trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm și două clasări pe podium. Adrian Cătrună și Floris Stănculea au câștigat competiția, iar Ovidiu Vasian și Aurelian Surd au ocupat locul al treilea. Bilanțul celor două echipe: 14 meciuri disputate și o singură înfrângere.

România a avut un parcurs extraordinar la Cupa Internațională de Padbol de la Stockholm, desfășurată în perioada 2–3 octombrie 2026. Într-un program foarte intens, cu șapte meciuri pentru fiecare pereche, cei patru sportivi au demonstrat valoare, rezistență și determinare, reprezentând țara cu mândrie.

În confruntările cu adversari din Suedia, Belgia, Germania, Italia și Qatar, echipele românești au obținut împreună 13 victorii. Rezultatele confirmă nivelul competitiv al Padbolului românesc și progresul construit prin campionatul intern și pregătirea constantă.

Cătrună și Stănculea aduc trofeul în România

Adrian Cătrună și Floris Stănculea, legitimați la ACS Sportul pentru Viitor București, au încheiat competiția fără înfrângere. Cu șapte victorii în șapte meciuri, cei doi au ocupat primul loc și au câștigat trofeul Cupei Internaționale de la Stockholm.

Pentru Adrian Cătrună, succesul din Suedia are și o semnificație personală. Aceasta a fost ultima sa participare internațională din acest an, sportivul urmând să fie supus unei intervenții medicale la genunchi, după care va parcurge o perioadă de recuperare.

Pasiunea pentru Padbol și dorința de a fi alături de echipă l-au însoțit până la capătul acestei competiții, încheiate cu un trofeu pentru România.

Vasian și Surd, un podium care confirmă creșterea echipei

Ovidiu Vasian și Aurelian Surd, sportivi ai ACS Singidava Cugir, au completat succesul delegației române prin clasarea pe locul al treilea, după șase victorii în șapte meciuri.

Prima lor participare împreună la o competiție internațională a fost în 2023, la Cupa Națiunilor organizată în Ungaria, unde au avut un parcurs bun. Stockholm a reprezentat următoarea participare internațională în această formulă, iar evoluția din Suedia a evidențiat creșterea valorii echipei.

Cei doi au învins adversari cu o vastă experiență internațională, demonstrând că munca depusă în țară se poate transforma în rezultate importante în afara ei. Podiumul de la Stockholm marchează un nou pas în evoluția lor ca echipă.

România–Suedia: de la fotbal la succesul din Padbol

Întâlnirile dintre România și Suedia sunt urmărite de public mai ales prin prisma fotbalului. Dacă recentele confruntări din Liga Națiunilor nu au adus rezultatele dorite pentru naționala de fotbal, Padbolul a oferit un motiv de bucurie și mândrie: la International Padbol Cup Stockholm 2026, sportivii români au învins, printre altele, și echipele suedeze, aducând acasă trofeul și două clasări pe podium. Floris Stănculea și Adrian Cătrună au cucerit medaliile de aur, iar Aurelian Surd și Ovidiu Vasian au completat succesul României cu medaliile de bronz.

 Performanța a fost însoțită de aprecierea gazdelor. Erik Zetterström, organizatorul International Padbol Cup Stockholm 2026, a vorbit într-un interviu oferit Federației Române de Padbol despre nivelul jucătorilor români și bucuria de a avea delegația României la competiție.

„Sunt foarte impresionat de cât de bine joacă sportivii români”, a declarat Erik.

Organizatorul a apreciat și experiența României în organizarea competițiilor și dezvoltarea Padbolului, exprimându-și dorința de a vizita țara noastră pentru un schimb de experiență. Dincolo de rezultate, competiția a creat astfel ocazia unor noi colaborări, în care fiecare partener poate contribui și poate învăța.

Campionatul intern și pregătirea susțin performanța

Succesul de la Stockholm aparține sportivilor, dar reflectă și munca antrenorilor, implicarea cluburilor și eforturile Federației Romăne de Padbol pentru pregătirea și dezvoltarea acestora.

Campionatul Național de Padbol are un rol esențial în acest proces. Meciurile disputate constant între cele mai bune perechi din țară cresc nivelul echipelor, le consolidează experiența și le pregătesc pentru provocările internaționale. Stagiile de pregătire completează acest parcurs și contribuie la transformarea progresului individual în performanță de echipă.

Cele două clasări pe podium arată rezultatul unui efort comun și valoarea continuității în pregătire și competiție.

Noi pași în dezvoltarea relațiilor internaționale

Delegația României a fost însoțită de Elisabeta Gherghișan, președintele Federației Române de Padbol, care a fost alături de sportivi și a făcut un nou pas în consolidarea relațiilor internaționale din cadrul acestui sport.

Discuțiile cu organizatorul și cu reprezentanții celorlalte țări au deschis perspective de schimb de experiență și colaborare, cu obiectivul de a crea noi oportunități pentru sportivi și de a susține dezvoltarea Padbolului.

„Ne bucură aprecierea față de sportivii români și față de experiența României în dezvoltarea Padbolului. Dorința lui Erik de a ne vizita pentru un schimb de experiență este o oportunitate de a întări această colaborare. Avem ce împărtăși și avem ce învăța unii de la ceilalți, iar aceste legături pot aduce beneficii sportivilor și acestui sport”, a declarat Elisabeta Gherghișan.

Participarea României la Cupa Internațională de la Stockholm a beneficiat de susținerea Agenției Naționale pentru Sport.

O invitație pentru parteneri și investitori

Rezultatele de la Stockholm transmit un mesaj clar: Padbolul românesc crește și merită susținut.

Trofeul și cele două prezențe pe podium reprezintă și o invitație adresată partenerilor, sponsorilor și investitorilor de a se alătura unui sport în plină dezvoltare. Performanțele internaționale și creșterea nivelului competițiilor interne arată un potențial care poate fi susținut prin extinderea infrastructurii și atragerea de noi practicanți.

Mai multe terenuri de padbol, oportunități pentru juniori și susținerea actualelor și viitoarelor generații de campioni pot duce mai departe ceea ce sportivii români au demonstrat la Stockholm: România are valoare și poate câștiga la cel mai înalt nivel al competiției.

Sursa: presadeazi.ro

Duminica aceea a început cu ploaie și a continuat cu ploaie. Pe la zece dimineața, copiii epuizaseră deja jucăriile, desenele și răbdarea noastră. Ne uitam amândoi pe geam, cu o ceașcă în mână, și ne gândeam că ziua se anunță lungă. Nu era prima dată și, sincer, nu a fost nici ultima. Cu timpul, am învățat că o zi de ploaie cu copii mici nu trebuie învinsă, ci mai degrabă înțeleasă. Dacă o abordezi fără grabă, poate deveni una dintre zilele pe care și le amintesc ei cu drag, iar tu, cu surprinzător de puțină oboseală.

Prima oră: lăsăm plictiseala să lucreze

Primul nostru instinct este să umplem imediat golul. Pornim un desen animat, scoatem tableta, propunem un joc nou. Am constatat, însă, că o jumătate de oră de plictiseală, lăsată să curgă, scoate din copii idei pe care noi nu le-am fi avut. Cutia de carton de pe hol devine tunel, pernele de pe canapea devin munte, iar o șosetă răsucită devine mingea unui meci care durează mult.

Nu spun că trebuie să dispărem. Rămânem în preajmă, cu cartea noastră sau cu telefonul pus deoparte, gata să răspundem dacă ne strigă. Dar nu conducem noi jocul. Un copil care a inventat singur regula e mai atent la ea decât unul căruia i s-a explicat.

E o observație mică, dar valoroasă: ploaia schimbă ritmul casei. Dacă nu ne grăbim să-l grăbim și noi, ritmul cel nou devine, în scurt timp, plăcut. Pauzele dintre jocuri nu mai par goluri, ci respirații.

Ne amintim cu amuzament de o după-amiază în care cel mic a decis că bucătăria e un teatru. A pus un scaun în mijloc, a urcat pe el cu o lingură de lemn drept microfon și ne-a anunțat, foarte serios, că urmează concertul. Am aplaudat, am cerut bis și am uitat complet de ceas. Nimic din ce planificasem noi pentru acea zi nu a ieșit atât de bine.

Iar pentru noi, adulții, e un exercițiu aparte. Să stăm într-o cameră cu două făpturi mici și să nu simțim nevoia să facem nimic util, doar să fim acolo, este mai greu decât pare.

Sport fără echipament, cu ce se găsește prin casă

După ce plictiseala și-a spus cuvântul, urmează de obicei energia. Copiii mici au o cantitate de energie care nu respectă condițiile meteo. Dacă afară nu se poate, aducem ieșirea înăuntru. Un traseu cu obstacole din perne, un hop de sărit făcut dintr-o carte groasă, o cursă pe jos cu mersul de urs, de crab sau de pisică sunt jocuri care nu cer nici bani, nici pregătire.

Iubim în special un joc simplu: fiecare dintre noi inventează o mișcare, iar ceilalți o repetă. Cel mai mic va propune lucruri neașteptate, de la sărituri într-un picior până la mers pe vine cu mâinile în aer. Râdem mult, iar mișcarea vine pe nesimțite. Cine vrea să pună ploaia în legătură cu ce se întâmplă în sportul adevărat, cu meciuri și competiții, poate citi și știri și sfaturi despre sport, apoi să le povestească celor mici, pe înțelesul lor, ce a mai făcut campionul preferat.

Alt joc care ne-a salvat mai multe după-amiezi este o mică vânătoare de comori. Ascundem prin casă cinci obiecte moi, iar ei le caută pe rând, cu indicii de tipul cald, rece, foarte cald. Cei mici aleargă, se ghemuiesc, caută sub pături, se urcă pe canapea. Fără să-și dea seama, parcurg un circuit întreg de mișcare, și toate acestea cu un zâmbet pe față.

Un singur lucru merită ținut în minte: spațiul. Mutăm măsuța, ridicăm obiectele fragile și punem un covor sub picioare. Cinci minute de aranjat economisesc o oră de grijă. Iar dacă locuința e mică, jocul se mută pe loc: aplauze, genuflexiuni vesele, un dans pe melodia lor preferată.

Nu urmărim performanța, ci plăcerea. Nu numărăm repetările și nu comparăm. Dacă fiul nostru vrea să facă de zece ori același hop, îl lăsăm. Pentru copilul de patru ani, repetiția e o formă de bucurie.

Mișcarea care se potrivește celor mici

Un lucru pe care l-am aflat din experiență, nu din cărți: copiii mici nu fac sport, ei se mișcă. Diferența contează. Nu au nevoie de reguli stricte, de program sau de rezultate. Au nevoie de siguranță, de spațiu și de un adult care să nu se uite nerăbdător la ceas.

Fiecare copil are felul lui. Unii se aruncă imediat în joc, alții își iau timp să observe, să se obișnuiască. Cei din a doua categorie nu sunt mai puțin activi, doar mai prudenți. Încurajarea blândă ajută, presiunea nu. Dacă nu vrea să sară, nu insistăm; poate vrea să arunce o minge moale într-un coș de rufe, sau doar să urmărească cum o face fratele lui.

Merită să urmărim și oboseala. Un copil care devine brusc irascibil sau care începe să se lovească nu mai are nevoie de joc, ci de odihnă. Atunci mutăm accentul pe o activitate liniștită: un puzzle, un șir de cuburi, o poveste. Pentru orice îndoială legată de ce mișcări sunt potrivite vârstei lor, medicul de familie sau pediatrul rămâne cel mai bun interlocutor.

Vârsta contează, evident. Cel de doi ani abia învață să urce și să coboare, cel de cinci vrea să sară de pe tot ce găsește. De aceea, jocurile le adaptăm pe loc: dacă fratele mai mare propune ceva prea avântat, îl rugăm să aleagă o variantă la care poate participa și cel mic. Se creează astfel o mică regulă a casei, despre grijă și despre a-l lua în seamă pe cel mai mic dintre noi.

Iar noi, părinții, nu trebuie să fim campioni la nimic. Un adult care se joacă sincer, chiar și neîndemânatic, este mult mai convingător decât unul care demonstrează perfecțiunea.

După joc, o pauză care nu e ecran

După aproape o oră de zbenguială, vine momentul pe care îl așteptăm cu toții, deși nu ne-o spunem: cel de liniște. Copiii cer apă, ne cer să-i luăm în brațe, se lipesc de canapea. Aici se joacă, de fapt, cel mai important moment al zilei de ploaie, pentru că de felul în care organizăm pauza depinde dacă urmează o seară calmă sau una agitată.

Noi preferăm să aprindem o lampă mică, să punem la îndemână o gustare simplă și să citim cu voce tare. Uneori cartea e prea lungă pentru ei, alteori prea scurtă, dar nu contează. Contează vocea, ritmul și faptul că toți suntem în aceeași cameră. Dacă rămânem fără idei, ne ajută să răsfoim și secțiunea Lifestyle de pe gazetasportului.ro, de unde mai luăm câte o idee de relaxare sau de mic ritual pentru familie.

Mai facem ceva, dacă avem chef: gătim ceva împreună. Nu o cină elaborată, ci niște clătite sau o salată în care fiecare pune ce vrea. Cei mici toarnă, amestecă, miros, gustă. E tot mișcare, tot joc, dar într-o formă care se termină cu ceva bun pe masă, iar după aceea toată lumea e mai relaxată.

Ecranul rămâne o variantă, dar îl păstrăm pentru situațiile în care chiar nu mai putem. Am observat că, după o jumătate de oră de desene animate, copiii ies mai agitați decât au intrat. După o poveste citită, ies mai liniștiți. E, desigur, doar o observație de acasă, nu o regulă universală.

O pauză bună are și un mic ritual de încheiere: strângem împreună jucăriile, fiecare duce câte ceva la locul lui. Devine un joc în sine, cu cronometru și aplauze, iar camera redevine primitoare pentru seară.

Ce rămâne după o zi de ploaie

Când s-a făcut seară și ploaia s-a oprit, ne-am dat seama că ziua a trecut fără să ne luptăm cu ea. Nu am făcut nimic spectaculos. Nu am mers nicăieri, nu am cumpărat nimic și nu am postat nicio fotografie. Și totuși, copiii ne-au spus la culcare că a fost ziua cea mai frumoasă din săptămână.

Cred că secretul este simplu. Copiii nu cer lucruri mari, ci atenție neîmpărțită. O zi în care adulții nu fug după altceva și nu se uită mereu la telefon este, pentru ei, o sărbătoare. Ploaia ne-a oferit pretextul, dar am fi putut să-l găsim și fără ea, dacă am fi avut răbdarea.

Poate că asta e și lecția pentru noi, cei care am crescut cu ideea că timpul bun înseamnă timp productiv. Cu copiii mici, timpul bun este adesea timpul în care nu se întâmplă nimic notabil, dar toți sunt prezenți. E o schimbare de perspectivă greu de făcut, dar odată făcută, nu mai vrei să te întorci.

De aceea, nu mai privim zilele de ploaie ca pe o pedeapsă. Le privim ca pe invitații: la încetinire, la joacă, la apropiere. Nu le reușim mereu, bineînțeles. Sunt și duminici în care ne enervăm, ne certăm pe un picior de masă sau pe o jucărie dispărută. Dar, pe ansamblu, ne amintim mai multe duminici bune decât proaste.

Data viitoare când vezi nori adunându-se, nu căuta imediat o activitate de la distanță. Scoate câteva perne, mută măsuța și întreabă-i ce joc vor să inventeze azi. Poate nu va fi cel mai ordonat joc din lume, dar va fi al vostru, iar asta ține mult mai mult decât orice program bine pus la punct.

Peste 24 de ore de competiție, sute de kilometri parcurși, dueluri până la ultimele ture și o nouă demonstrație că ciclismul de anduranță își câștigă un loc tot mai important în România

În weekendul 15–16 august 2026, circuitul MotorPark România a devenit din nou locul de întâlnire al sportivilor pentru care ciclismul înseamnă mai mult decât viteză: înseamnă rezistență, strategie, disciplină, gestionarea oboselii și capacitatea de a continua atunci când corpul începe să ceară oprirea.

24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP a ajuns în 2026 la cea de-a III-a ediție, confirmând dezvoltarea unui format încă rar întâlnit în România: o competiție de ciclism de ultraanduranță desfășurată pe un circuit auto-moto închis traficului.

Ediția din 2026, reprogramată pentru 15–16 august, a adus la start sportivi înscriși în probe individuale de 24 de ore și 12 ore, dar și echipe de ștafetă, categorii feminine, masculine și mixte. Formatul oficial al evenimentului include, de asemenea, categorii Corporate, Tandem, Singlespeed și Para-Ciclism.

Dincolo de clasamente, evenimentul a reprezentat încă o demonstrație despre cât de complexă este ultraanduranța. Pe parcursul unei astfel de curse, viteza pură nu este suficientă. Alimentația, hidratarea, temperatura, somnul, echipamentul, poziția pe bicicletă, dozarea efortului, pauzele și mai ales capacitatea mentală de a continua pot schimba complet rezultatul final.

MotorPark România – peste patru kilometri pentru fiecare tură

Alegerea MotorPark România oferă competiției un caracter aparte.

Circuitul are o lungime oficială de 4.129 metri, o lățime cuprinsă între 11 și 16 metri, 14 viraje și o linie dreaptă de aproximativ 950 de metri.

Spre deosebire de o cursă desfășurată pe drumurile publice, sportivii pot pedala fără trafic auto, fără intersecții și fără sensuri giratorii, inclusiv pe timpul nopții, când circuitul este parțial iluminat.

Acest lucru creează condițiile ideale pentru un concurs de anduranță, dar nu îl face deloc ușor.

Repetarea aceluiași circuit timp de 12 sau 24 de ore transformă competiția într-un test nu doar fizic, ci și psihologic. Sportivii trebuie să gestioneze sute de viraje, schimbările de temperatură dintre zi și noapte, alimentația în mers, hidratarea, disconfortul acumulat și monotonia inevitabilă a unui efort extrem de lung.

George Tudor câștigă proba Individual 24h masculin

Una dintre cele mai importante confruntări ale ediției a III-a s-a desfășurat în categoria Individual 24h masculin.

După aproape o zi întreagă de pedalat, George Tudor s-a impus în clasamentul general cu 155 de ture, ceea ce corespunde unei distanțe de aproximativ 640 de kilometri, calculată raportat la lungimea oficială a circuitului.

Pe locul secund a terminat Constantin Raznovan, cu 152 de ture, aproximativ 627,6 km, iar podiumul a fost completat de Armand Pasztorkai, cu 149 de ture, echivalentul a aproximativ 615,2 km.

Diferența de numai trei ture dintre primele două poziții arată cât de mult poate conta fiecare oprire într-o cursă de 24 de ore.

Clasamentul Individual 24h masculin

1. George Tudor – 155 ture – aprox. 640 km
2. Constantin Raznovan – 152 ture – aprox. 627,6 km
3. Armand Pasztorkai – 149 ture – aprox. 615,2 km
4. Mihail-Bogdan Linte – 137 ture – aprox. 565,7 km
5. Laurent Dalou – 127 ture – aprox. 524,4 km
6. Mihai Nicolae Constantinescu – 120 ture – aprox. 495,5 km
7. Octavian Turturica – 93 ture – aprox. 384 km
8. Octavian Burcu – 90 ture – aprox. 371,6 km
9. Sylvian Guillot – 90 ture – aprox. 371,6 km
10. Strahil Chernev – 86 ture – aprox. 355,1 km
11. Florin Lixandroiu – 86 ture – aprox. 355,1 km
12. Konstantin Yakimov – 84 ture – aprox. 346,8 km
13. Cristian Vizitiu – 60 ture – aprox. 247,7 km
14. Mihai Anghel – 50 ture – aprox. 206,4 km
15. Radu Blidaru – 37 ture – aprox. 152,8 km
16. Bogdan Alecu – 35 ture – aprox. 144,5 km

O performanță aparte a venit și din partea lui Strahil Chernev, care a realizat cel mai rapid tur dintre concurenții acestei categorii: 6:19.334, cu o viteză aferentă de aproximativ 39,186 km/h.

Elena Diaconu, câștigătoarea probei Individual feminin 24h

Competiția feminină de 24 de ore a fost câștigată de Elena Diaconu, care a încheiat cursa cu 126 de ture, adică aproximativ 520,3 kilometri.

Pe poziția secundă s-a clasat Georgiana Pop, cu 119 ture și aproximativ 491,4 km, în timp ce Sonia-Teodora Cibu a ocupat locul al treilea, cu 101 ture, aproximativ 417 km.

Individual feminin 24h

1. Elena Diaconu – 126 ture – aprox. 520,3 km
2. Georgiana Pop – 119 ture – aprox. 491,4 km
3. Sonia-Teodora Cibu – 101 ture – aprox. 417 km
4. Claudia Stanescu – 80 ture – aprox. 330,3 km

Sonia-Teodora Cibu a înregistrat și un tur extrem de rapid, de 6:21.181, corespunzător unei viteze de aproape 39 km/h.

Racing Team Catena câștigă Relay 24h

Formatul de ștafetă schimbă complet strategia unei curse de ultraanduranță.

Sportivii pot alterna perioadele de efort, ceea ce permite menținerea unei intensități semnificativ mai mari decât în cazul concurenților individuali. În același timp însă, schimburile dintre coechipieri, organizarea pauzelor și sincronizarea devin esențiale.

În clasamentul Relay 24h, victoria i-a revenit echipei Racing Team Catena, care a acumulat 188 de ture, echivalentul a aproximativ 776,3 kilometri.

Riders Mahmur a terminat pe poziția a doua cu 186 de ture, aproximativ 768 km.

Diferența finală a fost de numai două ture după aproape o zi întreagă de competiție.

Relay 24h

1. Racing Team Catena – 188 ture – aprox. 776,3 km
2. Riders Mahmur – 186 ture – aprox. 768 km

Racing Team Catena a înregistrat un best lap de 6:21.123, cu o viteză de aproximativ 39 km/h.

Cristian Dulaciu domină cursa Individual 12h

Unul dintre cele mai spectaculoase rezultate ale întregului weekend a venit în proba Individual 12h masculin.

Cristian Dulaciu a câștigat cu nu mai puțin de 94 de ture.

Raportate la lungimea oficială de 4,129 km a circuitului, acestea înseamnă aproximativ 388 de kilometri parcurși într-o singură cursă de 12 ore.

Pe poziția secundă s-a clasat Dragan Oliver, cu 90 de ture, aproximativ 371,6 km, iar locul al treilea a fost ocupat de Mihail Caramfil, cu 80 de ture, aproximativ 330,3 km.

Foarte aproape de podium a terminat Panait Mihai Vlad, clasat al patrulea la general, cu 76 de ture, adică aproximativ 313,8 kilometri.

Clasamentul a fost extrem de strâns în această zonă: Paul-Alexandru Butnariu a terminat imediat în spatele său, cu 75 de ture și aproximativ 309,7 km.

Clasamentul Individual 12h masculin

1. Cristian Dulaciu – 94 ture – aprox. 388,1 km
2. Dragan Oliver – 90 ture – aprox. 371,6 km
3. Mihail Caramfil – 80 ture – aprox. 330,3 km
4. Panait Mihai Vlad – 76 ture – aprox. 313,8 km
5. Paul-Alexandru Butnariu – 75 ture – aprox. 309,7 km
6. Marian Razvan Ghita – 66 ture – aprox. 272,5 km
7. Gabriel Iliescu – 62 ture – aprox. 256 km
8. Augustin Pirvan – 54 ture – aprox. 223 km
9. Alexandru Muresan – 50 ture – aprox. 206,4 km
10. Adrian Ionescu – 33 ture – aprox. 136,3 km
11. Aloys Guillot – 29 ture – aprox. 119,7 km
12. Vlad Butnariu – 22 ture – aprox. 90,8 km
13. Luca Istrate – 19 ture – aprox. 78,5 km

Mihail Caramfil a fost autorul celui mai rapid tur din această categorie: 6:19.463, la o viteză de aproximativ 39,172 km/h.

Interesant este că performanța de 94 de ture realizată de Cristian Dulaciu depășește reperul istoric prezentat pe site-ul oficial al competiției pentru Individual 12h masculin: 86 de ture / 344 km, realizate de Cosmin Moldovan la ediția din 2024.

Cristina Nitu – câștigătoarea Individual feminin 12h

În competiția feminină de 12 ore, Cristina Nitu a înregistrat 63 de ture, echivalentul a aproximativ 260,1 kilometri.

Cel mai rapid tur al său a fost de 7:10.233, cu o viteză de aproximativ 34,55 km/h.

Performanța este cu atât mai relevantă cu cât o cursă individuală de 12 ore presupune nu doar capacitatea de a produce putere pe bicicletă, ci mai ales constanță, alimentare corectă și un management atent al intensității.

Tri Brothers – 103 ture în Relay x2 24h

În categoria Relay x2 24h, echipa Tri Brothers a încheiat competiția cu 103 ture, reprezentând aproximativ 425,3 kilometri.

Cel mai bun tur al echipei a fost de 6:37.770, cu o viteză de aproximativ 37,369 km/h.

Relay x8 mixt – opt sportivi și peste 700 de kilometri cumulați

Categoria Relay x8 mixt 24h a adus pe circuit o formulă diferită de ultraanduranță, în care distribuirea efortului și strategia de schimb au devenit decisive.

În clasamentul categoriei apar cei opt sportivi:

• Alexandru Grozea – 34 ture – aprox. 140,4 km
• Vladimir Nitoiu – 25 ture – aprox. 103,2 km
• Godeanu Georgian – 21 ture – aprox. 86,7 km
• Tiberiu-Alexandru Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Mihnea Ionescu – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Alexandru-George Soare – 20 ture – aprox. 82,6 km
• Anca Coman – 18 ture – aprox. 74,3 km
• Gina Soare – 15 ture – aprox. 61,9 km

În total, cei opt sportivi au acumulat 173 de ture, ceea ce înseamnă aproximativ 714 kilometri de ciclism.

Ultraanduranța nu înseamnă doar cine poate merge cel mai repede

Rezultatele ediției 2026 arată foarte bine particularitatea unei competiții de 12 sau 24 de ore.

Un tur de șase minute poate arăta viteza unui ciclist. O cursă de 24 de ore arată însă cu totul altceva.

Arată cât de bine poate sportivul să își controleze efortul.

Cât de bine se poate alimenta atunci când organismul nu mai dorește să primească hrană.

Cât poate evita pierderile de timp la boxe.

Cum reacționează la schimbarea temperaturii.

Cum gestionează durerile musculare și disconfortul din șa.

Cum își păstrează concentrarea noaptea.

Și, poate cel mai important, ce se întâmplă atunci când entuziasmul primelor ore dispare și rămâne doar decizia de a continua.

La asemenea distanțe, diferența dintre doi sportivi nu mai este dată exclusiv de capacitatea cardiovasculară. Strategia de cursă devine parte din performanță.

O oprire de cinci minute poate însemna pierderea unei ture.

Mai multe opriri inutile pot transforma un posibil podium într-un loc patru sau cinci.

În același timp, o intensitate prea mare în primele ore poate fi plătită scump în a doua jumătate a cursei.

Acesta este motivul pentru care competițiile de ultraanduranță atrag sportivi cu profiluri foarte diferite: cicliști de șosea, practicanți de MTB, triatloniști și sportivi pentru care obiectivul principal nu este neapărat victoria, ci explorarea propriilor limite.

O competiție românească aflată în plină dezvoltare

24h Endurance Bike Race este încă un eveniment tânăr.

Prima ediție a avut loc în 10 august 2024, iar proiectul s-a dezvoltat rapid într-un punct de întâlnire pentru comunitatea pasionaților de anduranță și ultraanduranță.

Organizatorul evenimentului este Asociația BIKEPACKING ADVENTURES, înființată în anul 2021 după experiența acumulată prin proiectul NBT și având ca obiectiv promovarea unor concepte de ciclism de anduranță și ultraanduranță încă puțin dezvoltate în România.

Prin caracterul său, evenimentul reușește să ocupe o nișă diferită față de cursele tradiționale.

Nu este un criteriu de o oră.

Nu este un contratimp.

Nu este o cursă clasică de șosea.

Este o competiție în care sportivul își măsoară performanța în sute de kilometri și zeci de ore, iar adversarul principal devine, de multe ori, propria capacitate de a continua.

Sponsorii ediției a III-a 24h Endurance Bike Race

Organizarea unui concurs care se desfășoară neîntrerupt pe durata unei zile și a unei nopți presupune o infrastructură considerabilă: circuit, cronometraj, zone pentru concurenți, logistică, alimentare, hidratare, iluminare, siguranță, voluntari și numeroase servicii conexe.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race a beneficiat de sprijinul unor companii care s-au alăturat proiectului și comunității de ciclism de anduranță.

Sponsori

• MODPACK GROUP – partenerul principal al evenimentului și compania alături de care competiția este promovată sub titulatura 24h Endurance Bike Race Powered by MODPACK GROUP.
• Motor Park România – circuitul care găzduiește competiția și oferă cadrul special în care sportivii pot concura timp de 12 sau 24 de ore într-un mediu controlat.
• Luxia
• mateco

Sprijinul sponsorilor este completat de o rețea importantă de parteneri implicați în organizarea și dezvoltarea evenimentului.

Partenerii ediției

• Bellotto
• Layher
• SiS – Science in Sport
• High Energy
• Stefa Invest – Cleaning Services
• Milwaukee
• AHA Print
• Prestige Charge
• GRZ Bike Republic
• Magdalena Therapy
• WebLife

Implicarea sponsorilor și partenerilor într-un asemenea eveniment este importantă nu doar pentru desfășurarea unei ediții, ci pentru continuitatea unui concept sportiv care poate contribui la dezvoltarea ciclismului de anduranță din România.

De la 36 de concurenți la prima ediție la construirea unei comunități de ultraanduranță

Prima ediție din 2024 a avut la start 36 de concurenți, iar câștigătorii probelor principale au stabilit primele repere ale competiției. Organizatorii au continuat proiectul în 2025, iar ediția din 2026 confirmă faptul că formatul își construiește propria identitate în calendarul sportiv românesc.

Site-ul competiției păstrează performanțele de referință ale primelor două ediții.

Printre acestea se numără rezultatul lui Cosmin Moldovan – 160 de ture și 656 km la Individual 24h în 2025, performanța Cameliei Stafie de 138 de ture și 566 km la feminin 24h, precum și recordurile stabilite în probele de ștafetă.

Ediția 2026 adaugă alte nume și alte cifre acestei istorii.

George Tudor – 155 de ture.

Elena Diaconu – 126 de ture.

Cristian Dulaciu – 94 de ture în 12 ore.

Cristina Nitu – 63 de ture în 12 ore.

Racing Team Catena – 188 de ture.

Dar cifrele spun doar o parte din poveste.

În spatele fiecărei ture există ore de antrenament, pregătire, alimentație calculată, echipament pregătit până la ultimul detaliu și, inevitabil, momente în care sportivul trebuie să decidă dacă se oprește sau mai face încă o tură.

Ediția a III-a confirmă potențialul 24h Endurance Bike Race

În numai trei ediții, 24h Endurance Bike Race a reușit să creeze în România un spațiu dedicat unui tip de ciclism care pune accentul pe rezistență, autonomie și depășirea limitelor personale.

MotorPark România oferă cadrul spectaculos.

Sportivii oferă povestea.

Organizatorii, voluntarii, sponsorii și partenerii fac posibilă desfășurarea unui eveniment care continuă de la lumină la întuneric și din nou până la lumină.

Pentru unii participanți, succesul a însemnat victoria.

Pentru alții, podiumul.

Pentru alții, atingerea pragului de 300, 500 sau 600 de kilometri.

Iar pentru mulți, simplul fapt că au continuat să pedaleze după 10, 12, 18 sau 20 de ore reprezintă performanța care va rămâne mult timp după închiderea clasamentelor.

Ediția a III-a a 24h Endurance Bike Race, desfășurată în 15–16 august 2026 la MotorPark România, a demonstrat încă o dată că ultraanduranța nu este doar despre distanță. Este despre disciplină, strategie, rezistență și despre acea ultimă tură pe care sportivul decide să o mai facă atunci când toate celelalte motive îi spun să se oprească.

Iar după trei ediții, un lucru devine tot mai clar: 24h Endurance Bike Race își construiește propriul loc în ciclismul românesc.